IURCĂUȚI (I). Aflat la Colomeea, Roman Vodă întărea lui Didrich Buceaschi, în 23 februarie 1448, și satul Iurcăuți, printre alte sate moldovenești din apropierea graniței cu Polonia.
În 10 iunie 1570, Groze, cumnatul lui Crasco Lențovici, cumpăra a treia parte din sat, cu 233 zloți tătărești, parte cumpărată, anterior, de Crasco. Moșia aceasta va fi moștenită de Dimitrie Lența, fiind confirmată văduvei lui, Antimia, și copiilor ei, Marica, Anghelina, Magda și Miron, în 15 ianuarie 1617.
O altă parte de sat, „cu vad de moară și cu toate veniturile”, se afla, drept moștenire, în 23 februarie 1663, în posesia Candachiei, fata lui Isac Cocoranul.
În 29 octombrie 1668, Maria, fata lui Onciul Iurașcovici, dăruia nepotului ei, Dumitrașco Nașco, fiul lui Iliaș, a patra parte de sat, iar Nacul o va da la schimb cu o moșie din Broscăuți lui Arsenie Volcinschi, în 5 august 1670.
În 24 februarie 1671, Potomir Costin și jupâneasa Vastasia zălogiseră jumătate de sat Iurcăuți pitarului Dumitrașco.
Fiul lui Dumitrașco Nacul, Iuon Stroici, stăpânea, totuși, în 1 mai 1716, jumătate din satul Iurcăuți, dar o pierde, din pricina unei datorii neplătite, în favoarea lui Dumitrașco Macri. Ulterior, probabil că Stroici a întors datoria, pentru că, în 20 decembrie 1753, vinde acea jumătate de sat, pentru 300 lei turcești, Tofanei Macri.
În 25 mai 1728, răzeșii din Iurcăuți solicitau o hotarnică, după ce „venind du-lui Macri mare ban, a zis precum a cumpărat acest sat Iurcăuți, anume jumătate de la vărul său, Stroici, fost al doilea spătar, fiul lui Dumitrașco Nacul, fost mare păharnic, și ne-a arătat un zapis de cumpărătură în care scrie precum Dumitrașco Nacul a cumpărat de la un Potimir Costin stolnic, fratele lui Miron, fost mare logofăt, și de la jupâneasa acestuia, Nastasia, cu cei 200 lei bătuți”. Răzeșii din Iurcăuți au strâns „oameni buni bătrâni, megieși de prin prejur, anume Nicolae Lența de Boianciuc, Andronic Vlaicu, Nicolae Negură, Sandul Nalivaicu de Cuciur, Vasilie Nalivaicu de aici, Nicula Costin de Boianciuc, Gligorașco Păunel de Verbăuți, Ieremie Tăutul de Vilaucea, Nicolae Ieremie de Zastavna, Toader Munteanul, Gligoraș, fiul lui Murguleț, Andriaș Scoropanschi de Iurcăuți, om de 80 de ani, care cunoștea vechile hotare, Costin vataman și Dămian de Iurcăuți, aceștia și mulți alții, fiind față și Andriaș, care cunoștea hotarele” arătând vechile hotare, pe care răzeșii din Iurcăuți le doreau din nou stâlpite.
În 20 decembrie 1753, Iuon Stroici vindea Tofanei Macrioaie „jumătate de sat Iurcăuți… pentru 300 lei bani gata”. Jumătatea aceasta de sat va fi revendicată, în 1 iunie 1776, de fratele lui Iuon Stroici, Ilie, care, ca „neamul cel mai apropiat”, ar fi avut întâietate la cumpărătură, dar cum, de la data tranzacției, trecuseră 22 ani, „s-a dat rămas Ilie Stroici”, jumătate din satul Iurcăuți rămânând în stăpânirea Catrinei Bălăsache, fata Tofanei Macrioaei.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Iurcăuți, moșia medelniceresei Catrina BĂLCOAI, „65 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Ignat și Toader, 1 dascăl, Vasili, 7 slugi ale medelniceresei Catrina Bălcoai, Georgie Pomălian, Dumitraș Pomârlian, Necolai Lența, Iani Cobâlincian liah, Vasili Pațarina, Enachii Drăguș și Onofrei palimar, 5 scutelnici ai Catrinei Bălcoai, Georgi Căban, Ion Căban, Cozma, Iurie grădinar și Vasile HUDIMA, 4 văduve, Nastasia, Maria, Paraschiva și Titiana, 1 jidov, Leiba, 3 țigani, Nichita, Vasilii și Tudosii, și 42 birnici, adică: Foca vornic, Mihailo Mihălcian, Iftodii sin Necolai, Mihailo Pretulă, Temco olar, Vasile Bilăus, Toader Zabloțski, Andrei Cruhlianca, Tănasă Crivii, Costaș Hapei, Fedor Tironiuk, Ion Lisac, Fedor Bezpoiasii, Andrei Hapei, Chifa Hapei, Enachii Piscovei, Iacob Carpenko, Grigoraș Piscovei, Tănasă Lesac, Ion Sămăniuc, Petre Ciorne, Hrihor Onofreiciucu, Chiriță Carpenko, Crin Zadorojnak, Vasile cojocar, Vasili Șau, Precop Diaconiuc, Iacob Zadorojnak, Toader Zadorojnaku, Dumitraș Purice, Hrihor Ciorniga, Luchian Manic, Dănilă Costeniucu, Ivan Costeniuc, Ivan Zahariiciuk, Simion Zahariiciuk, Dumitraș Pavliuc, Georgi Ungurian, Ilie Pavliuc, Pătraș Pavliuc, Pătraș Zahariiciuk și Vasili Dămianiuc.
În 1774, satul Iurcăuți avea 48 de familii, iar în 1775, 2 popi și 91 familii țărănești, populația satului ajungând, în 1784, la 132 familii, în majoritate rutene. Proprietari ai unui sfert de sat erau, conform mărturiei din 19 iunie 1782, depusă în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Gheorghe și Nicolai Lența, Miron și Ilie Costriș și Gheorghe Știrbul, celelalte trei sferturi de sat și moșie aparținând Catrinei Macri, fata Tofanei, care le va dărui, în 20 august 1795, nepotului ei, Ioniță Bașotă.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 421