În saloanele dedicate expozițiilor temporare de la parterul Muzeul de Istorie Suceava s-a deschide joi expoziția retrospectivă de pictură, grafică și sculptură a artistului plastic sucevean Iulian Dziubinski.
Un „inginer al sufletului”
Expoziția, care cuprinde peste 100 lucrări (cu precădere tablouri în culori de ulei realizate în ultimii trei ani) ne propune o privire retrospectivă asupra activității plastice a unui creator care s-a remarcat inițial prin sculptură, dar care, fascinat de culoare și lipsit de inhibiții, se exprimă pictural cu o fervoare cromatică deosebită.
Un artist care-și trădează profesia de inginer prin „geometrismul cu care-și construiește compozițiile”, un „inginer al sufletului”, cum l-a prezentat la vernisaj criticul de artă Valentin Ciucă făcând referire la acel „bulgăre de har” cu care a fost înzestrat și pe care îl gestionează într-o formulă creativă.
„Este imposibil ca din această abundentă creație privitorul să nu-și asume ceva”
Rememorând momentul primei lor întâlniri, criticul de artă ieșean a mărturisit că, la primul contact, s-a simțit „inhibat” de culorile pure folosite, dar între timp vizionarea altor lucrări i-au permis să reflecteze și să-și reevalueze poziția asupra „dimensiunii mai consistente a creației” lui Iulian Dziubinski.
Sugestia sa însă, vizavi de „cromatismul care arde la degete” al artistului, a fost „să mai renunțe la câte ceva”, atunci când selectează lucrările pentru o expoziție.
Oricum, așa cum a spus Valentin Ciucă, „este imposibil ca din această abundentă creație privitorul să nu-și asume ceva”.
„Dispersie de stiluri….amalgam de stări…fervoare cromatică”
Remarcând o „dispersie de stiluri”, un „amalgam de stări” și o „fervoare cromatică” specifică „expresionismului care exaltă stările realității”, Valentin Ciucă a developat universul artistic al lui Iulian Dzubinski, un univers care aparține deopotrivă clovnului (care reflectă histrionismul artistului), dar și al inginerului calculat, care, cu o „abilitate deosebită” intuiește posibilitățile de receptare a artei sale, de „deschidere către public”.
Un creator „bogat spiritual”, care se simte „motivat de ceea ce a reușit să descopere solitar”.
„Un moment de recuperare a unui artist autentic”
Un artist care „are atelierul plin de umbrele marilor creatori” (Luchian, Baba…), care este „încărcat cu o energie absolut remarcabilă” și care „încearcă tot ce se poate”, un artist cu potențial creativ care a provocat un eveniment la care prezența publicului (care nu a venit numai din complezență) constituie un „certificat de evaluare”.
„Sunt sigur – a spus în încheierea cuvântului său criticul de artă ieșean – că participând la vernisajul acestei expoziții retrospective asistăm la un moment de recuperare a unui artist autentic”.
*
Un artist ale cărui lucrări, așa cum a spus „un consătean” prezent la manifestare, „trebuie interpretate dincolo de ceea ce se vede”, un artist care a mărturisit la final că „nu știu unde am să ajung, dar știu că am să merg pe același drum”.
