„Iubiri de scriitori” se intitulează un text care circulă pe internet sub semnătura (neașteptată) lui Nicolae Gheran. Venerabilul autor este unul dintre cei mai prețuiți editori români, calitate în care a cunoscut personal, îndeaproape, floarea literelor române, așa că amintirile sale nu îngăduie suspiciuni. Totuși, parcă-parcă, de astă dată mă încearcă oarece îndoială pornind chiar de la titlu. „Iubiri de scriitori” pare o sintagmă poticnită și ambiguă; mai corectă ar fi fost formularea „Iubirile scriitorilor”. Dar și subiectul în sine, cam frivol și tratat cu șăgalnică aproximație, iese din tiparul publicisticii lui Gheran, ce poartă din totdeauna marca seriozității și a acribiei.
Posibil, totuși, să fi căzut și el odată în mrejele ludicului, cu scuza (reală) că pentru istoria literaturii prezintă interes și astfel de scotociri biografice în zona erotismului de alcov; la urma urmei, pasiunea lui Eminescu pentru Veronica aduce deslușiri prețioase în geneza operei poetului, investigarea în detaliu a relației arătându-se din totdeauna profitabilă și necesară. Numai că „lista lui Gheran” se preocupă înainte de toate de … performanțe: se vede și din titulatura subcapitolelor: „Campionul campionilor, Ion Vinea”, „Ion Barbu nu ierta nimic”, „Alți cuceritori de seamă ai literaturii române”, de parcă am asista la un campionat cu finiș întârziat de pudoarea ce i-a ocultat pasionanta desfășurare.
Dacă-i pe-așa, să cercetăm corectitudinea alcătuirii clasamentului. Lider absolut pare a fi poetul simbolist și suprarealist Ion Vinea (Eugen Iovanaki) – de altfel, poeții dețin de departe locul I și la puncte (cuceriri), și la spectaculozitatea relației, sexul frumos arătându-se cât se poate de vulnerabil la suavitatea asaltului liric. Totuși, n-o fi vorba doar de legende? Sigur că nu iese fum până nu faci foc, dar chiar să credem că Ion Vinea „a avut în așternut, de-a lungul vieții, aproximativ zece mii de femei”? Să socotim băbește. Autorul „lunatecilor” a trăit 69 de ani (1895-1964). Să scădem mai întâi perioada până la pubertate, să scădem anii în care a fost mobilizat pe front, răstimpurile petrecute în pușcărie, ultima parte a vieții, consumată sub semnul necruțătorului cancer, posturile cu interdicții, spitalizările (c-o fi avut și el vreo apendicită), și rămân circa 35 de ani „utili”. Apoi, să luăm în calcul că mioriticul Casanova era un om teribil de ocupat – deputat parlamentar în fierbintea circumscripție Roman, făcător de gazete, președinte al Uniunii Ziariștilor etc., etc.; după care, în timpul persecuțiilor, trudea opt-zece ore pe zi ca ipsosar, hamal, magazioner, lumânărar la Patriarhie etc. Și-i mai trebuia ceva vreme ca să-și scrie opera… Un an are 365 de zile. În zece ani, cu ritmul de o cucerire pe zi, și-ar fi trecut pe răboj 3.650 de premiere (că reluările nu se țin, deși-i exclus să nu fi existat). Pentru împlinirea cifrei de 10.000 i-ar fi trebuit vreo 30 de ani, cu aceeași frecvență de metronom – o femeie (mereu alta) pe zi. Răstimp în care trebuia să facă față și unui exigent ménage à trois, în care, împreună cu romancierul Petru Dumitriu, aveau în grijă aceeași muză – Henriette Yvonne Stahl. Iar reprizele amoroase le trata totdeauna cu totală implicare pasională (a se vedea poezia „Eleonora”: „Ah-tu ah-tu ah-tu ah / Tu Ah Eu Ah TUUU…”) și nu le expedia sumar, spre a le consemna în jurnal și-atât.
Bietul Vinea! Se vede c-ar trebui dată mai puțină crezare (cifrică) listei lui Gheran; dacă nu s-a căutat numaidecât performanța în sine, ceilalți eroi au obținut, totuși, mici recorduri în materie. Printre combatanții de frunte situându-se (apud Gheran) Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Nina Cassian, Nichita Stănescu (am fost amici și depun mărturie: nu era un flușturatec), Marin Preda (nici „monșer” n-a excelat … cantitativ), Adrian Păunescu, Nicolae Manolescu, Alexandru Piru, ba chiar și … Mihail Sadoveanu! Sunt de invidiat, sunt de compătimit?
Am avea și noi o listă, actualizată și făr-de exagerațiuni. S-o păstrăm și … pac la „Războiul”!
