Jean-Claude Larchet, unul dintre cei mai cunoscuți teologi ortodocși contemporani, a fost prezent în țară, săptămâna trecută, prilej cu care a lansat la București două din cărțile sale. Prima, „Semnificația trupului în ortodoxie”, a fost prezentată în fața studenților și profesorilor Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”. Cea de-a doua, asupra căreia vom insista în cele ce urmează – „Despre iubirea creștină” -, s-a bucurat de atenția unui numeros public cititor, „prietenii mei”, cum i-a numit teologul francez.
Un chip sacerdotal, neobișnuit de senin, acest om rar, primit cu prietenie și mare prețuire de patriarhii lumii, a găsit răgaz să-și petreacă mai bine de o oră și jumătate în mijlocul cititorilor săi, care au umplut până la refuz tainica librărie de la poalele Palatului Patriarhiei, ocrotită de zeița înțelepciunii.
Apofatismul iubirii
Jean-Claude Larchet este cunoscut pentru numărul impresionat de cărți scrise – traduse și în limba română -, între care cele mai multe sunt dedicate tămăduirii bolilor spirituale, mentale, sufletești, dar și a bolilor trupului. Cât „Despre iubirea creștină” (traducere din limba franceză de Marilena Bojin), această carte se înscrie într-un alt registru și este de dorit să ne intereseze pe fiecare dintre noi. Motivația interesului este dată de Costion Nicolescu, cercetător științific la Muzeul Țăranului Român, prezent alături de Larchet, în seara lansării: „Toată lumea are experiența iubirii, într-un fel sau altul, și a iubirilor de multe feluri. Mai ales oamenii care suntem în biserică simțim că este un moment de sublimare, care se atinge din când în când și care devine de nespus, de negrăit, de nescris. Iubirea, în fond, pe treptele înalte, cred că nu este decât apofatică, dincolo de tot ce poate fi grăit.”
Referitor la tipul de scriere al prof. dr. Jean-Claude Larchet, Nicolescu a spus că „vine din altarul bisericii. Nu face nici o afirmație care să fie riscantă, lucrurile sunt bine așezate, temeinice, urmăresc calea Sfinților Părinți și răspund unei dorințe de cumințenie. Cartea aceasta poate să te provoace în a-ți pune întrebări și a gândi tu, mai departe, pe ce este scris aici”.
Despre bogăția scrierilor Sfinților Părinți
În cuvântul său, teologul francez, care s-a convertit la Ortodoxie în anul 1972, la vârsta de 23 de ani (a fost un catolic practicant până la acel moment), a adus mulțumiri Sfinților Părinți, care „m-au ajutat să scriu toate cărțile pe care le-am scris”. În plus, „secretul cărților mele este că întotdeauna m-am șters în fața Sfinților Părinți, încercând să fiu ca un burete care absoarbe gândirea lor. Niciodată scopul meu nu a fost să scriu de la mine însumi, prin mine însumi. Am vrut să arăt tuturor bogăția scrierilor Părinților, ca să se vadă că aceștia, care au trăit în vremuri îndepărtate, sunt actuali, au să ne spună ceva, și asta pentru că gândirea lor depășește timpul în care au trăit. Sper ca, în timp ce priviți în direcția mea, eu să fiu transparent și în spatele meu să-i vedeți pe Sfinții Părinți”.
Cuvintele lui Lachet, absorbite de buretele conștiinței celor prezenți, au continuat cu explicații pe marginea cărții dedicate iubirii creștine: „Iubirea nu este un sentiment spontan, nu este o emoție, nu este un sentiment, chiar dacă la iubire participă emoțiile și sentimentele noastre. E o mare diferență între iubirea spirituală, pe care ne-o cere Hristos, și simplul sentiment natural, firesc. Iubirea creștină este iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dar, în același timp, este acea iubire bună de sine în Dumnezeu. Mă iubesc pentru că sunt al lui Dumnezeu.” Pentru ca toate cele trei forme de iubire – iubirea de Dumnezeu, de aproapele și iubirea de sine – să nu fie false forme de iubire, trebuie ca ele să existe în afara patimilor, a mai arătat Larchet.
„Hristos a făcut din iubire o poruncă, ceea ce arăta că nu este ceva ușor”
„Dumnezeu vrea să ne iubim pe noi înșine, dar în El, nu cu o iubire egoistă. E foarte important să vorbim de iubirea de sine, pentru că Dumnezeu zice: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Să nu uităm că poate fi un păcat să nu te iubești pe tine. Vedem că în maladiile mintale, cum este depresia, omul nu se mai iubește pe sine. Dacă știi să-ți păstrezi iubirea curată de sine, nu o să cazi în depresie. Dumnezeu nu vrea să ne negăm pe noi înșine și să ne devalorizăm. Dacă spunem că noi nu valorăm nimic, este chiar un păcat în fața lui Dumnezeu care ne-a dat atâta bogăție. Dumnezeu ne-a dat viața și oricare dintre puterile noastre. În Evanghelie spune că ne-a dat tuturor talanți. Adevărata smerenie înseamnă că tot ce am realizat bine nu vine de la noi înșine, ci tot ce am primit vine de la Dumnezeu”, a ținut să sublinieze acest mărturisitor al lui Hristos.
Cartea expune diferite aspecte ale iubirii creștine (între care iubirea în Biserica Ortodoxă, iubirea de vrăjmași, iubirea conjugală, iubirea de copii), despre care „Sfinții Părinți ne învață că este o iubire care se câștigă. De aceea Hristos a făcut din iubire o poruncă. Dacă Hristos ne-a poruncit să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele, tocmai asta arată că nu este ceva spontan și ușor, ci un lucru care se realizează de-a lungul unei întregi viețuiri creștine”, a concluzionat teologul francez.
(Raluca BRODNER, sursa: www.ziarulumina.ro)
