„Iubirea nu se votează”, dar se protejează prin legi

Tot aud/ citesc știri conform cărora „Bruxelles-ul este îngrijorat de minoritățile sexuale din România”. Dar nu așa, excesiv de îngrijorat. Zi și noapte. Bun. Asta pot înțelege, până la un punct, e dreptul domniilor lor. Fiecare om chiar merită maximum de atenție, indiferent de preocupările intime. Fără ironie! Deși nici un homosexual nu are de pătimit în România de azi. Dar de ce nu aud niciodată că Bruxelles-ul nostru e la fel de tare – nu zic că nu e deloc, dar să fie cel puțin la fel de tare – îngrijorat de lipsa autostrăzilor din România, de problemele din sistemul de sănătate, de faptul că se golește țara de români care merg și muncesc în U.E., că multe familii trec prin adevărate drame, că se tot închid fabrici și se înmulțesc doar supermarketurile etc. etc.? Totuși, care le (ne) sunt prioritățile?
***
Nici măcar în campaniile electorale nu mi-a fost dat să aud atâtea minciuni, să constat atâta manipulare precum în cadrul acestui referendum pentru clarificarea definiției căsătoriei în Constituție. Au ajuns până la a spune că nu trebuie mers la referendum pentru că nu există dovada video că s-au strâns fiecare dintre cele aproape 3 milioane de semnături. Mă aștept ca, după ce referendumul va fi validat, aceiași adversari fără scrupule să conteste rezultatul pe motiv că nu există dovada video despre cum a pus ștampila fiecare votant în cabina de vot. Și nici măcar nu m-aș mai mira!
***
Am ajuns să am o tresărire când trebuie să printez ceva și e nevoie să schimb din „portrait orientation” în „landscape orientation”. Adică să schimb orientarea… paginii.
Brrrr… ce ți-e și cu atâtea dezbateri pe o temă care nici n-ar trebui să fie pe agenda publică a unei nații. Cel puțin, nu de maniera și de amploarea la care se întâmplă la noi.
***
Tot mai mulți intelectuali, mai ales, pică în capcana susținerii parteneriatului civil pentru cuplurile homosexuale. Chiar și în prima dezbatere mai consistentă, cea de joi seara, de la Realitatea TV, susținătorii referendumului au fost încurcați de insistența taberei adverse pe tema oferirii și cuplurilor de homosexuali a unui statut legal asemănător căsătoriei. Or, sunt două argumente foarte puternice pentru care nu e utilă o soluție generală, la modul acesta, ci eventual una punctuală – pe care nu e locul să o discutăm acum.
Primul argument: prin parteneriat civil sau uniune consensuală se dublează instituția căsătoriei, doar numele diferă. Aceeași Mărie cu altă pălărie, cum zice românul. Faptul că, pentru început, nu se va permite cuplurilor homosexuale adopția de copii e praf în ochi. Peste tot în lume ei au obținut acest drept ulterior, invocând – pe bună dreptate, o dată ce legea le conferă un statut asemănător căsătoriei –, faptul că sunt discriminați.
Al doilea argument, poate cel mai puternic, este acela că se deschide o adevărată cutie a Pandorei. Odată acceptat parteneriatul pentru homosexuali, cine poate opri patru homosexuali (caz real în Columbia) să ceară o recunoașterea a unirii lor de către stat? Sau trei femei și doi bărbați? Etc. etc. Unde e capătul șirului de recunoașteri legale, cu ce argumente poți opri tot soiul de alte situații și combinații între diverse persoane? Chiar suntem atât de creduli, ni s-a atrofiat cu totul capacitatea de a previziona?
***
Apropos de intelectuali. Tot respectul pentru cei care au curajul de a-și asuma public poziția, pro sau contra, cu argumente, nepătimaș. Mă doare să constat că oameni luminați, care fac parte din Biserică la modul asumat, care au și acces la canale media sau publică rubrici periodice în presă nu scot nici un sunet cu privire la o chestiune fundamentală pentru credința creștină. Nu zic nici măcar „Au!”. Atât ar fi de ajuns, să știm că-i doare și pe ei ce se întâmplă. E un moment atât de greu, e atâta nevoie de vocea lor, iar dânșii își îngroapă talantul sub o mie și una de pretexte și motivații.
***
„Iubirea nu se votează” e sloganul celor ce sunt împotriva referendumului. O gogoriță parfumată și îmbrăcată în danteluță roz, dar tot o gogoriță. Așa este, iubirea nu se votează. Dar, într-un stat de drept, ea se protejează. Prin legi. Inclusiv prin legea fundamentală, prin Constituție. De asta votăm la referendum, să protejăm iubirea dintre un bărbat și o femeie, uniți prin căsătorie. Nu împotriva cuiva, ci pentru apărarea unei instituții de sorginte divină.
(Sursa: Doxologia.ro)