În Primera Division există viață și dincolo de Barcelona și Real Madrid. Sâmbătă s-a încheiat și această ediție a campionatului spaniol și nu oricum, ci la modul epic. Ultima etapă a fost în primul rând o luptă pentru evitarea unui singur loc retrogradabil rămas „disponibil”. De la locul 13 la 18, nu mai puțin de 6 echipe aveau emoții. Distanța pe care se găseau înșirate era de doar două punctulețe, iar în Spania primul criteriu de departajare în caz de egalitate la puncte sunt meciurile directe, cu miniclasament dacă erau mai mult de două echipe implicate în această situație. Acest lucru făcea ca și inutil orice calcul prealabil, pentru că posibilitățile erau prea stufoase, astfel că fiecare echipă a coborât în teren cu gândul să-și facă jocul și să recolteze cât mai mult. Rezultatele au fost bulversante, cine a mizat pe motivația superioară a acestor echipe știe despre ce e vorba. Ca să n-o mai lungesc, măgăreața a căzut pe o echipă frumoasă a anilor 90, Deportivo La Coruna, care a irosit punctul obținut etapa trecută pe Camp Nou, pierzând acasă în fața Valenciei. Pentru ce juca aceasta din urmă? Por nada! Era bine înțepenită pe 3, cu 11 puncte sub Real și 7 peste Villarreal. Dar a jucat fotbal, a marcat repede prin „muzicalul” golgeter Aritz Aduritz și a rezistat asaltului cu accente de deznădejde ale gazdelor până în minutul 90+5, când… a marcat tot ea, prin Soldado, intrat pe final chiar în locul lui Aduritz! Durerea fostei Super Depor a fost și mai mare cu cât jocul rezultatelor i-ar fi asigurat permanența și cu un egal. Ar fi fost la egalitate de puncte cu Getafe (egal de luptă la Sociedad, în singurul meci cu implicații directe) și, surprinzător, cu Mallorca! Aceasta reușise să piardă acasă cu Atletico Madrid, iar la un clasament în trei insularii ar fi fost cei care luau drumul Segundei. Dar n-a fost să fie un „final feliz” pentru Depor, iar pe site-ul oficial a fost postat un mesaj către suporterii înlăcrimați: no existe categoría suficientemente alta
para la AFICIÓN DEL DEPORTIVO (îl las așa, că mi-e că-l stric prin traducere!).
Apropo de Atletico Madrid și motivația ei, la prima vedere era o luptă în trei pentru două locuri în Liga Europa. Și aici am avut egalitate în trei, iar după golaveraj ordinea ar fi fost Atletico Madrid, Athletic Bilbao și Sevilla (aceasta din urmă abia +1 diferență de goluri!), însă mini-clasamentul a dispus citirea lor de la dreapta la stânga. Dar, de fapt, miza era doar evitarea calificărilor din Liga Europa, căci finala cupei disputată între Real și Barcelona mai eliberase un loc.
