Iubirea de aproapele

Cel ce iubește pe Domnul a iubit mai-nainte pe aproapele său – Sfântul Ioan Scărarul
Dragostea este lepădarea oricărui gând potrivnic față de aproapele nostru – Sfântul Ioan Scărarul
Fericit este omul care poate să iubească pe tot omul la fel – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Pe toți suntem datori, noi cei credincioși, să-i privim ca pe unul și în fiecare să socotim că este Hristos – Sfântul Simeon Noul Teolog
Dragostea desăvârșită iubește pe toți oamenii la fel: pe cei buni și strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneși ca pe dușmani, făcându-le bine, răbdând îndelung și suferind cele ce-i vin de la el – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Încă nu are dragoste desăvârșită cel ce se mai ia după părerile oamenilor, de pildă pe unul iubindu-l, iar pe altul urându-l, pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe același o dată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleași pricini – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dacă pe unii îi urăști, pe alții nici nu-i iubești, nici nu-i urăști, pe alții îi iubești dar potrivit, și în sfârșit pe alții îi iubești foarte tare, din această neegalitate cunoaște că ești departe de dragostea desăvârșită, care este să iubești pe tot omul deopotrivă – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel desăvârșit în iubire și ajuns la culmea nepătimirii nu mai cunoaște deosebirea între al sau și al altuia, sau între a sa și a alteia, sau între credincios și necredincios, între rob și slobod, sau peste tot între bărbat și femeie; ci ridicat mai presus de tirania patimilor și căutând la firea cea una a oamenilor, privește pe toți la fel și are față de toți aceeași dragoste. Căci nu mai este în el elin și iudeu, nici bărbat și femeie, nici rob sau slobod, ci toate și în toți este Hristos – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură, sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul, în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o strigă cele patru Evanghelii! – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Să iubim pe tot omul din suflet, dar să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Mulți sfinți și-au dat trupurile lor fiarelor, sabiei și focului pentru aproapele – Sfântul Isaac Sirul
Silește-te pe cât poți să iubești pe tot omul. Iar dacă nu poți încă, cel puțin să nu urăști pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei disprețui lucrurile lumii – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iubește pe Dumnezeu cu siguranță iubește și pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate păstra banii, ci-i folosește cu dumnezeiasca cuviință, dând fiecăruia din cei ce au trebuință – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu cunoaște deosebire între râu și bun, între drept și nedrept, când e vorba de cele ce sunt de trebuința trupului, ci împarte tuturor la fel – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu și prin slujirea trupească – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce s-a lepădat cu adevărat de lucrurile lumii și slujește nefățarnic aproapelui prin iubire se slobozește degrabă de orice patimă și se face părtaș de iubirea și cunoștința dumnezeiască – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduință și a folosi lucrurile cu dreapta judecată – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Oamenii se iubesc unii pe alții, fie în chip vrednic de ocară, pentru aceste cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubește cel virtuos pe toți, atât pe cel virtuos cât și pe cel ce nu este încă virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinții pe copii și invers; sau pentru slavă deșartă, cum iubește cel slăvit pe cel ce-l slăvește; sau pentru iubirea de argint, cum iubește cineva pe cel bogat pentru a primi bani; sau pentru plăcere, ca cel ce-și slujește stomacul și cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi e vrednică de laudă; a doua e mijlocie; iar celelalte sunt pătimașe – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Oamenii, lăsând grija de a-și plânge păcatele lor, au luat judecata de la Fiul și se judecă și se osândesc unii pe alții, de pare că ar fi fără păcat. “Cerul s-a uimit de aceasta și pământul s-a cutremurat”. Ei însă nu se rușinează, ca niște nesimțiți – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iscodește păcatele altora, sau judecă din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinței – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Dacă îți amintești de răul de la cineva, roagă-te pentru el și vei opri patima din mișcare. Devenind iubitor de oameni vei șterge cu totul patima din suflet – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Ia aminte la tine, de nu cumva răutatea care te desparte de fratele tău nu se află în fratele ci în tine. Și grăbește de te împăca cu el, ca să nu cazi din porunca dragostei – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Să nu disprețuiești porunca dragostei, fiindcă printr-însa vei fi fiul lui Dumnezeu, dătătorul poruncilor – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel ce iubește pe Hristos, desigur că Îl și imită, după putere. Astfel, Hristos n-a încetat să facă bine oamenilor; iar răsplătit cu nerecunoștință și hulă se purta cu îndelungă răbdare; în sfârșit, bătut și omorât de ei, răbda neînvinuind pe nimeni. Aceste trei sunt faptele dragostei de aproape, fără de care cel ce zice că îl iubește pe Hristos sau că va dobândi Împărăția Lui se amăgește pe sine – Sfântul Maxim Mărturisitorul
Cel care spune că Îl iubește pe Domnul, dar în același timp urăște pe fratele său, este asemenea celui care-și închipuie în somn că aleargă – Sfântul Ioan Scărarul
Fiecare, privind pe fratele și aproapele său ca pe Dumnezeul său, să se considere pe sine atât de mic față de fratele său, ca față de Făcătorul său – Sfântul Simeon Noul Teolog
Iubirea adună cele împărțite și-l face pe om iarăși o singură rațiune și un singur mod de contemplare și netezește toate inegalitățile și deosebirile de opinie din toți. Ba îi aduce la o egalitate lăudabilă, prin faptul că fiecare atrage atât de mult pe altul la sine în intențiile lui și îl preferă sie însuși, pe cât de mult îl respingea altădată și se preferă pe sine. Și prin iubire se desface de sine, de bunăvoie, despărțindu-și rațiunile și preferințele proprii, de gândurile și însușirile lui și se adună într-o simplitate de identitate, în temeiul căreia nimeni nu se mai deosebește întru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare și toți cu toți, sau mai bine cu Dumnezeu decât cu ei întreolaltă, manifestând în ei aceeași rațiune de a fi și după fire și după voință – Sfântul Maxim Mărturisitorul.
(Din Filocalii)