Iubirea cea mai curată și mai puternică este cea care are în vedere binele unei lumi întregi

În virtutea demnității sale auguste: „Creșteți și vă înmulțiți!”, omul este chemat să considere această poruncă un fel de vademecum al vieții sale, procreația o chemare nobilă și să iubească pe semenul său ca pe sine însuși (Levitic 19,18): „Nu avem oare toți un singur tată?” striga inimosul profet Maleahi, „pentru ce să fim vicleni unul față de altul?” (2, 10-11).
Cîntarea Cîntărilor, mai mult decît alte cărți arată cum trebuie să fie, dacă nu este, relația dintre oameni și mai ales dintre soți. Murmurul izvoarelor, ciripitul duios al păsărilor, un răsărit luminos de soare, cerul înstelat, codrii cu umbră deasă, mireasma trandafirilor… toate sînt puse în slujba iubirii. Mireasa e un trandafir între flori, „crin în mijlocul spinilor” (Cîntarea Cîntărilor 22), iar mirele un mar între copacii pădurii (2,3) și iubirea mai dulce decît vinul.
În scrierile biblice strălucesc idei scoase din experiența vieții care se impun prin valoarea fondului. În ele se reflectează ca ideal de viață iubirea sinceră și curată ca albul imaculat al soarelui. Astfel grăiește înțeleptul Solomon că, mai mult prețuiește o dojană, decît o iubire fățarnică (Pilde 27,5), iar în Cîntarea Cîntărilor aflăm aforismul: „Mai tare este iubirea decît moartea”, adică ea este ceva incomensurabil (8, 6). Autorii biblici se gîndesc la iubirea neprihănită, curata, statornică. Dacă iubești cu adevărat pe cineva, trebuie să fii statornic în sentimente, devotat pînă la moarte.
Iubirea cea mai curată și mai puternică este cea care are în vedere binele unei lumi întregi. Cel mai clasic exemplu de iubire este Hristos, care și-a dat viața pentru binele tuturor oamenilor. Iubirea lui Iisus are ceva deosebit, ce se face în duhul dragostei depline. În învățătura lui Hristos, iubirea este frumusețe, se manifestă ca frumusețe și îndeamnă continuu la frumusețe pe toți oamenii.
„Să aveți dragoste unul către altul, zice Iisus și să vă iubiți unul pe altul precum eu v-am iubit” (Ioan 13, 34-35). Principiul de bază al învățăturii sale este iubirea. Porunca: „să iubești pe aproapele ca pe tine însuți”, o imprimă Iisus în toate Evangheliile rămase în urma sa, (Matei 9, 19; 22; 39; Marcu 12, 31; Luca 10, 27). Iubirea pentru copii o exprimă Iisus în vorbele: „Lăsați copiii să vină la mine!”.
„Proorocirile se vor desființa, darul vorbirii în limbi va înceta, știința se va sfîrși, dar dragostea nu cade” (I Corinteni 13, 8).
Din porunca lui Hristos: „Eu vă zic vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri” (Matei 5, 44) să reținem ceea ce sublinia Fer. Ieronim că „Hristos nu prescrie imposibilitatea, ci ceea ce este desăvîrșit”. Martirul Ștefan s-a rugat pentru vrăjmașii săi, care îl loveau cu pietre. Pavel dorește să fie anatemă pentru prigonitorii săi. Toate acestea ei le-au făcut pentru că Iisus s-a rugat și le-a spus: Părinte iartă-le că ei nu știu ce fac” (F. A. 7, 59; Romani 9, 3).
(Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga)