„Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, și oricine iubește pe Cel care a născut iubește și pe Cel ce S-a născut din El. Întru aceasta cunoaștem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu și împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; și poruncile Lui nu sunt grele.
Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea, și aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este Cel care a venit prin apă și prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă și prin sânge; și Duhul este Cel ce mărturisește, că Duhul este adevărul. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel.
Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuși. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Și aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viață veșnică și această viață este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viața; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața. Acestea am scris vouă, care credeți în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să știți că aveți viață veșnică. Și aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voința Lui, El ne ascultă. Și dacă știm că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, știm că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, și Dumnezeu va da viață acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este și păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. Orice nedreptate este păcat, dar este și păcat care nu e de moarte. Știm că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuiește; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzește pe sine, și cel rău nu se atinge de el. Știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău. Știm iarăși că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaștem pe Dumnezeul cel adevărat; și noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața de veci. Fiilor, păziți-vă de idoli.” (I Ioan 5, 1-21)
Sfântul Ioan încheie prima sa scrisoare sobornicească prin câteva cuvinte ce rezumă tăria credinței, biruința iubirii și puterea rugăciunii. Iubim pe Dumnezeu atunci când respectăm poruncile Lui, adică avem încredere că prin sfaturile Sale ne dorește binele. Un bine care de cele mai multe ori nu se descoperă imediat. Asemenea părinților care dau sfaturi copiilor pentru viață, fără ca ele să aibă un efect în clipa următoare, așa și Dumnezeu dă sfaturi pentru veșnicie, îndrumări care ni se par greu de aplicat și nefolositoare. Totuși, „poruncile Lui nu sunt grele”, exclamă același apostol. Am fi tentați să-l contrazicem. Cum să nu fie grele învățăturile ce se aplică împotriva „curentului lumii”, cuvinte considerate vetuste. Totuși, insistă Apostolul, ele nu sunt grele. De ce? Întreaga viață și operă a apostolului se întemeiază pe profundul și dumnezeiescul sentiment al iubirii. Atunci când ții la cineva nimic nu ți se pare greu. Iar finalitatea acestei iubiri este biruirea lumii, adică depășirea tuturor impedimentelor care fac, la o primă evaluare, imposibilă această dragoste. „Credința noastră a biruit lumea”, afirmă Sfântul Ioan. Poate părea un cuvânt îndrăzneț deoarece pentru noi „a birui” înseamnă a distruge, a supune și a stăpâni. Credința noastră însă nu distruge, nu are pasiunea stăpânirii, ci dorește transformarea și încarcă în fiecare semen întreaga lume. Dacă credința noastră a transformat un singur om poate însemna că a transformat o lume. Hristos a pornit în misiunea Sa cu un mic grup de oameni simpli. Nu S-a temut de numărul locuitorilor pământului și de distanțele geografice. A văzut în fiecare suflet valoarea întregii lumi.
(Ciprian OLINICI)
