Iubim America, dar…

Scriam zilele trecute despre recentele aberații americane în materie de creație artistică, mai ales în domeniul cinematografiei (dar nu numai) unde se reînvie „îndrumarea” scenaristului, dimpreună cu porționarea și jugularea dreptului elementar la libertate deplină și necondiționată. Dacă filmul american vrea să fie competitiv, este musai să respecte canoane cântărite farmaceutic și stabilite în conformitate cu rigori de-a dreptul ridicole – altfel, adio nominalizare la Oscar, de premii nici nu mai poate fi vorba. N-ai 30% personaje de culoare, filmul este neselecționabil! Am trecut și noi, cândva, prin așa ceva, iar „Vocea Americii” nu ostenea să vestejească obligarea artistului român la supunere tematică necondiționată și personaje „pozitive” de prim-plan. Încă din zorii „îndrumării de partid”, presa, literatura, cinematografia erau somate să „oglindească doar realizărili”. Desigur, alt gen de condiționări, dar, în esență, același lucru: arta trebuie supravegheată, și ceea ce-i permis detașat sever de nepermis. La ce bun reale și dramatice probleme de viață, puse cu încrâncenare responsabilă în pagina tipărită, câtă vreme în mirificul spațiu mioritic mai cântă mierla, soarele străluce 25 de ore din 24, și porțiile pe cartelă sunt deplin îndestulătoare? Conflictul trebuie să se situeze doar între bine și mai bine, partea goală a paharului rămânând s-o speculeze inamicii. Sigur că-i vorba despre o trăsnaie și o idioțenie ideologică pe care americanii, deocamdată, o iau în serios. Dar nu-i o noutate. Dacă USA este țara tuturor posibilităților, de ce n-ar fi și aceea a tuturor enormităților? Iată exemple: după cum relatează presa, în USA s-a instituit, începând din 2005, „Premiul Liebeck”, menit să încununeze cele mai moțate trăsnăi ale justiției americane. Stella Liebeck, în vârstă de 81 de ani, a acționat în justiție firma McDonalds pentru că, la un fast-food, și-a vărsat în poală ceașca de cafea. A obținut, prin hotărâre judecătorească, despăgubiri de 2,9 milioane dolari!! Drept pentru care numele fericitei des-dăunate îl poartă acum premiul ce ilustrează și primejdia fetișizării independenței actului judecătoresc și a modului de a gândi al unei națiuni încă adeptă a procesului-show și a verdictului insolit. În clasamentul recent al Premiului Liebeck, trei persoane ocupă locul 5. Dna Kathleen Robertson, din Austin, Texas, a obținut în justiție o despăgubire de 780.000 dolari fiindcă și-a fracturat glezna într-un magazin de mobilă, împiedecându-se de un băiețel ce alerga pe acolo. Curtea a apreciat că magazinul n-a luat toate măsurile pentru protecția cumpărătorului în incintă și n-a considerat relevant faptul că puștiul năbădăios de care s-a împiedicat Kathleen era chiar… odrasla accidentatei! Tot pe locul 5 este plasat și Carl Truman, de 19 ani, care se afla sub o mașină, încercând să-i fure roțile. Proprietarul nu l-a văzut și a demarat, ologindu-l. Hoțul a primit 74.000 $ cu titlul de cheltuieli pentru îngrijiri medicale, fiindcă șoferul nu s-a asigurat la plecare. Terrence Dickson, din Bristol, s-a ales cu 500.000 dolari pentru stresul ce i l-au cauzat proprietarii unei vile. Știindu-i plecați în concediu, Dickson a întredeschis o ușă și a intrat în garaj, de unde n-a mai putut ieși cu bunurile șparlite, ușa metalică blocându-se definitiv. Proprietarii s-au întors după 8 zile, vreme în care hoțul a fost nevoit să se hrănească doar cu mâncare pentru câini. Inuman! – a considerat Tribunalul, despăgubindu-l. Locul 4 este deținut de Jerry Williams, din Little Rock (Arkansas), pe care l-a mușcat de fund câinele vecinului. Patrupedul era legat, Jerry, venit la furat, sărise gardul și, pentru anihilarea câinelui, l-a rănit cu alice trase dintr-un pistol. Toate ca toate, dar, câtă vreme a fost mușcat, a primit despăgubirile cuvenite: 14.500 dolari! Domnișoara Amber Carson, din Lancaster (locul 4) și-a avariat posteriorul alunecând pe-o baltă de sifon dintr-un restaurant. A obținut 113.500 dolari. De menționat că balta cu pricina fusese chiar opera dumneaei, care aruncase un pahar cu sifon în capul prietenului! Juna Kara Walton, din Claymont, a încercat să intre fără bilet într-un club de noapte, forțând geamul de la toaletă. Căzând, și-a spart doi dinți. A acționat clubul în judecată și a obținut 12.000 despăgubiri, plus returnarea cheltuielilor stomatologice. În fine, locul 1 (cu coroniță): Mary Grazinski, din Oklahoma City. Și-a cumpărat o rulotă modernă, autotractată. Cum cafeaua de pe aragaz dădea în foc, Mary și-a fixat viteza pe comandă automată și s-a deplasat către chicinetă. Evident, rulota a ieșit de pe autostradă și s-a boțit în șanț. Compania producătoare a fost dată în judecată pentru că n-a specificat, în manualul de utilizare, că șoferul nu se cuvine să părăsească volanul când se află în trafic. Mary a fost despăgubită cu 1.750.000 dolari, plus o rulotă nouă, iar manualul de utilizare a fost modificat… Chiar să vezi și să nu crezi! Din cele înșirate mai sus se vede clar că marele licurici mai are și sclipiri de trăsneală curată. Iubim și respectăm America, dar…