Acceptă l, pur și simplu, pe semenul tău și binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îți cere ajutorul, dă-i l bucuros, dar nu încerca să faci pen¬tru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuși.
Este necesar ca limitele pe care le stabilești să fie bine gândite. dacă se pune problema să treci dincolo de ele.
Nu l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea și fericirea ta și nu-ți asuma nici responsabilitatea pentru pacea și fericirea lui.
El n-a venit să te mântuiască pe tine și nici tu n-ai venit aici ca să l mântuiești pe el.
Pe de altă parte, dezleagă-l pe semenul tău de orice resentiment pe care îl nutrești față de el.
Nu te abține în nici un fel de la a-i arăta iubire.
Căci, a încerca să l privezi de fericirea sa, înseamnă a-l ataca și a te întemnița pe tine însuți în strânsoarea fricii și a vinei.
Nu-ți astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor.
Lasă l să lucreze alături de tine, atâta timp cât vrea el. Și, când e gata să plece, dorește-i tot binele. Dă-i hrană și apă pentru drum.
Nu l îndatora și nu-l forța să stea împotriva voinței sale.
Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăți. De aceea, lasă-l să vină și să plece după bunul lui plac.
Urează-i bun venit când vine și spune-i bun rămas când pleacă.
Mai mult de-atât nu poți face.
Atât însă este suficient.
Îngrijește-te de fiecare străin în felul acesta, și eu îți voi arăta o lu¬me în care s-a întors încrederea și în care domnește iubirea de aproape.
Iubește-ți aproapele, așa cum ai vrea să te iubești pe tine însuți. Fă-l să fie la fel de important. Nu fă sacrificii pentru el și nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută l când poți și primește-i ajutorul cu recunoștință, atunci când ai nevoie de el.
Această reciprocitate simplă și plină de demnitate este un gest al iubirii și acceptării. El demonstrează încredere și stimă reciprocă.
Mai mult de-atât e prea mult. Mai puțin de-atât e prea puțin.
(Paul FERRINI)
