Printr-un șiretlic caracteristic mai curând schimbătorilor de valută decât credincioșilor creștini practicanți, doi moldoveni de-ai noștri – le spunem „de-ai noștri” pentru a-i deosebi de omologii de peste Prut, care sunt mai curând „de-ai lor” – au fost prinși plătind cu bani falși acatistele pe care le scriau la unele dintre cele mai de succes biserici din țară.
Cum făceau? Păi, relativ simplu. De pildă, pentru un acatist prețăluit să zicem la suma de 20 de lei, cei doi plăteau cu bancnote contrafăcute de 100 de euro sau de 100 de lei, apoi cereau restul pe care – normal – îl primeau în bani corecți.
Mare-i grădina lui Dumnezeu! – îți vine să exclami. Dar nici terenurile Necuratului nu-s mai puțin întinse! – îți vine să adaugi.
Prin această șmecherie au reușit cei doi speculanți ordinari să-i tragă în piept pe slujitorii Domnului, care, conectați în permanență la radiațiile cerești, au prin definiție un nivel al vigilenței mai scăzut. Ce vreți, fiecare se apără de criză cum poate, chiar dacă implicit optează pentru forfota ulterioară din Iad, îndeplinind vorba de duh a prietenului nostru Mark Twain: „Iubesc Raiul pentru peisaj și Iadul pentru companie.” Dar poate că și în Iad chinurile s-au mai domolit, din cauza crizei economice mondiale.
Se știe că acatistul este un serviciu public de intermediere între cer și pământ. Scrii niște nume dragi pe o listă și o înaintezi preotului ca să pună, prin rugăciunile lui, o vorbă bună acolo sus, iar acest serviciu este răsplătit cu un comision din bani peșin.
Dar oare bieții oameni, ale căror nume au fost scrise pe acatistele plătite cu lovele false, ce față vor face când sufletele lor vor bate la poarta pe care va scrie cu litere luminoase „Heaven”, iar odată intrați înăuntru vor constata că personalul fumează pucioasă și poartă coadă îmbârligată și copite, în loc de aripioare angelice? Fiindcă asta e, frate: plătești cu bani falși, capeți un Paradis fals.
