IȚCANI (III). Cu mici sau mari afaceri și cu activități industriale se ocupauDemeter Bogatu, Erwin Frank, Wilhelm Germann, Hodel Jakob, Ludwig Mohr, Ludwig Praglowski, Friedrich Reim și Karl Reim.
Funcționari ai statului au fost Adam Bessai, Nicolaus Cerski, Adolf Czmiel, Jakob Czurau, Johann Philipp și Dudutza, Eugen Dufek, Amalie Engel, Friedrich și Otto Engel, Ludwig Germann, Adam Haidu, Gustav Hartmann, Johann și Amalie Hektor, Arnold și Eduard Hodel, Johann și Rudolf Hodel, Theresia Hodel, Wilhelmine Hodel, Hrudei, Otto Hube, Franz Keller, Johann Keller, Kerth Katharina, Kerth Wilhelm, Klimkowski Ludwig, Kornelson Adam, Erwin și Adele Kornelson, Jakob, Wilhelm și Otto Kornelson, fiii lui Johann, Josef Kornelson, Wilhelm Kornelson, Christine Kuba, Jakoband Adolf Kubinski, Karl Kubik, Ferdinand Kuschera, Kwasko, Karl Mathe, Fanz Marko, Friedrich Mock, Adam Mohr, Jakob și Johann Mohr, fiii lui Peter, Johann Mohr II, JohannMohr (son of Wilhelm), ? Pelweski , Otto Pertisch , Franz Praglowski , Adam Radmacher , Karl Rakoczy , Georg Salhorniak , ? Sauer, Karl Schäfer , Friedrich Schneikart , Wilhelm Schwarzmann , ? Seile , Jakob Silzer , Wilhelm Smolak , Johann Smutne , Theodor Schneikart , Johann Specht , Arthur Strobel , Otto Turkowski, Franz Weber, Heinrich Wegemann , Johann Werbetz , Hans Werskla, Hans Wilk , Amalie Zimmermann and Adolf Zybaczinski. Mohr, fiul lui Wilhelm, Pelweski, Otto Pertisch, Franz Praglowski, Adam Radmacher, Karl Rakoczy, Georg Salhorniak, Sauer, Karl Schäfer, Friedrich Schneikart, Wilhelm Schwarzmann, Seile, Jakob Silzer, Wilhelm Smolak, Johann Smutne, Theodor Schneikart, Johann Specht, Arthur Strobel, Otto Turkowski, Franz Weber, Heinrich Wegemann, Johann Werbetz, Hans Werskla, Hans Wilk, Amalie Zimmermann și Adolf Zybaczinski.
Deși nu erau majoritari în Noul Ițcani, în care se stabiliseră cu puțin după germani, evreii au dat, mai mereu pe primarii localității, precum Dische, Samuel Hellmann, nepotul acestuia, Adolf Hellmann, fiul lui Max, Adolf Kolber, primar în 1934, sau primarul din vremea deportărilor, Dr. Goldstein, care a știut să-și folosească influența pentru a proteja pe locuitorii evrei ai Ițcanilor, unii dintre aceștia, printre care Tillinger, Goldstein, Bernthal, Ferry Fischler, Stupp și Rakover, sfârșind, totuși în lagărele din Transnistria.
IUJINEȚ. În 28 februarie 1582, copiii lui Ion Rohozna, Onciul, Mihăilaș, Gligorie și Ileana, primesc uric de la Iancu Sasul Vodă pentru „un loc anume Iujinețul, mai sus de Stăvceani, în eleșteu vechiu și cu loc dincoace de eleșteu… cumpărat de tatăl lor, Ion Rohozna diac de la Alexandru Vodă pentru un lanț de aur de șase sute ug., l-a fost câștigat într-o solie, când a umblat la Albert în țara prusacă”.
Descendenții lui Ion Rohozna vor vinde, rând pe rând, Iujinețul pârcălabului de Hotin, Gavrilaș Mateiaș, cel care, în 12 septembrie 1600, cumpăra și partea de moșie a Varvarei, văduva lui Ihnatco de Valeva, pe care și ea o cumpărase de la Căzacul, fiul lui Mateiaș de Sinăuți. Ultimele părți răzeșești ale satului aveau să fie cumpărate de Gavrilaș Mateiaș, în 18 aprilie 1625 (de la surorile Minta și Magda, fetele lui Matiaș din Sinăuți) și în 21 septembrie 1625 (partea fratelui lor, Gligorcea).
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… satul Iujineț, cu un heleșteu”.
În 1774, Iujineț avea 48 familii, iar în 1775, 2 popi și 36 familii de țărani, numărul familiilor ajungând, în 1784, la 59, în baza unor noi colonizări cu ruteni, făcute de Vasile Zota, cel pe care îl întâlnim, în 10 aprilie 1782, și cu o moșie însemnată în Valeva, pe care o hotărnicea.
În 1843, biserica Sfântului Ioan Teologul din Iujineț, patronată de Iakob von MIKULI, avea 540 enoriași, postul de paroh fiind vacant. În 1876, când patron bisericesc era Ioan de MIKULI, preotul Nicolai GRAMATOVICI păstorea 897 suflete. În 1895, a fost construit un nou locaș ortodox, cu același hram. În 1907, la Iujineț preot cooperator era Simion BOICIUK, născut în 1865, preot din 1896, iar cantor, din 1900, Constantin SIMULIAK, născut în 1847.
Din 1892, funcționa în comună o școală cu 3 clase[1].
În 1890, Iujinețul avea 1.128 locuitori, sub autoritatea primarului Vasile Tcaciuc. Învățător era Parfenie Hoschowski, preot – Teodosie Cautiș, iar cantor bisericesc – Constantin Simuleac.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 26, 1876 p. 77, 1907 p. 105