IȚCANI (II). În 11 august 1811, s-au mai stabilit în Noul Ițcani, familiile Adam Hermann, Grun, Nagel, Mohr și Heinrich Arndt.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcanii Vechi fusese construită în 1639, iar în 1843, când avea 246 enoriași, era slujită de parohul Nicolai IEREMIEVICI. În Ițcanii Noi funcționa o școală evanghelică, cu o clasă, din 1841, o altă școală fiind deschisă, în Ițcani-Gară, în 1884[1].
Inaugurarea gării din Ițcani, în 28 octombrie 1869, și racordarea Ițcanilor, printr-o linie de 88 km cu Cernăuții contribuie la o intensă dezvoltare a Ițcanilor, satul de odinioară eclipsând prăfuitul târg medieval de pe deal, dar românii nu au avut de ce fi geloși, pentru că nu-i întrecuseră românii, ci nemții. În apropierea gării, au fost construite o rafinărie de petrol, o fabrică de zahăr, o uzină de impregnat traverse, două făbricuțe de dulciuri, o distilerie de alcool, o presă de ulei și așa mai departe. Vreme de vreun secol, Ițcanii și-au afirmat o frumoasă individualitate, apoi au redevenit cartier al Sucevei, iar subordonarea aceasta a vlăguit localitatea.
Doar parcul din fața gării, în care cântau odinioară fanfare și prin care se plimbau aristocratic domni și doamne, pare să mai fie oglinda fidelă a istoriei Ițcanilor, pentru că și parcul, admirabil croit, amintește, sub potopul de bălării și gunoaie ale contemporaneității, de o strălucire care îndeamnă la nostalgie.
În 27 octombrie 1886, un băiat de 18 ani, servitor la pălărierul Massier, aducând nisip, cu carul, de la apa Sucevei, a rupt proțapul și, înspăimântat, s-a aruncat în apa Sucevei, înecându-se într-o „știoalnă”[2].
În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 1886, a fost prădată casa fraților Hellman din Ițcani. Furul sau furii a/au spart casa de bani și au plecat cu 2.500 franci în hârtie, vreo 50 franci de argint, timbre românești în valoare de peste 100 florini și vreo 60 timbre austriece, de câte 5 creițari[3].
În 1880, Noul Ițcani avea 273 locuitori; în 1890, 321; în 1900, 407; în 1910, 596, dar numărul lor începe să scadă după Unire, înregistrându-se, în 1930, doar 492 locuitori, iar în 1937, 443.
Școala nemțească din Noul Ițcani funcționa în 1823, sub direcțiunea profesorului Adam Rau, următorii directori de școală fiind profesorul Johann Proll, profesorul Johann Novak, pe la 1871, apoi profesorii Jakob Serfass, Bernhard Köhler, Heinrich Kaufmann, Karl Völpel, Friedrich Schneikart Sr., Franz Serfass și Wilhelm Schwarzmann.
În 1908, satul german Noul Ițcani sau Ițcanii a fost primul din Bucovina iluminat electric.Aside from the well-known large sugar refinery, Neu-Itzkany also had an oil refinery and a factory for the production of wooden nails. La Ițcani funcționa o fabrică de zahăr, o rafinărie de petrol și o fabrică pentru producerea cuielor de lemn.As early as 1899 an agricultural association was founded.
Parohia din noul sat german era slujită, în 1791, de pastorul Ștefan Daniel Wilhelm Hübel, de la Frătăuții Noi, în 1792 fiind transferat, de la Milișăuți, pastorul Hübel, înlocuit, în 1795, cu Andreas Schwarz, de la Waltersford in Transilvania. DinWhen in 1859 the parsonage of Illischestie was established, its pastor Franz Samuel Traugott Gorgon also served Neu-Itzkany until his death in 1900.D 1859, până în anul 1900, când a decedat, a slujit la Noul Ițcani celebrul pastor Franz Samuel Traugott Gorgon, din Ilișești, tatăl iubitei lui Ciprian Porumbescu, Bertha. Succesorul lui Gorgon a fost, din octombrie 1901, până sfârșitul lunii iunie 1907, Josef Folwartschny, urmat de Immanuel Gorgon, fratele Berthei.
Germanii ițcăneni au înființat una dintre primele asociații agricole din provincie, în 1899, condusă, din 1911, de Heinrich Kaufmann și de adjunctul Jakob Germann.
Cooperativa germană de credit rural a fost înființată tot în 1899, cu 100 membri, sub direcțiunea fiului lui Wilhelm Germann, Jakob, urmat, din 1911, de Ludwig Hodel, fostul director adjunct.
The year 1908 witnessed the establishment of the regional branch of the Association of Christian Germans in Bukovina.În 1908, s-a înființat, la Ițcanii Noi, sucursala regională a Asociației germanilor creștini din Bucovina, sub direcțiunea lui Hargesheimer, înlocuit, în 1925, de adjunctul său, Johann Mohr.
Beneficiind, în medie, de circa de 4,1 hectare de pământ arabil pe familie, germanii Franz Bessai, Samuel Bessai, Jakob și Peter Blomann,Gustav Gauer , Adam Germann II, Jakob Germann II, Johann Germann and his father Ludwig, Johann Germann (son of Karl), Josef and Wilhelm Germann (sons of Josef), Karl Germann, Philipp Germann and his son Jakob, Johann Hermann II, Johann Hodel (son of Adam), Johann Hodel II, Wilhelm Hodel , Josef Keller , Jakob Kornelson, Johann Kornelson , Wilhelm Kornelson , Ernst Massier , Franz Mohr , Karl Mohr, Peter Mohr , Gustav Gauer, Adam Germann II, Jakob Germann II, Johann Ludwig Germann, Johann Germann, fiul lui Karl, Josef și Wilhelm Germann, fiii lui Josef, Karl Germann, Germann Philipp Jakob, Johann Hermann II, Johann Hodel, fiul lui Adam, Johann Hodel II, Wilhelm Hodel, Josef Keller, Kornelson Jakob, Kornelson Johann, Kornelson Wilhelm, Massier Ernst, Franz Mohr, Karl Mohr, Peter Mohr, Wilhelm Mohr (son of Peter), Franz Nähr , Jakob Nähr , Johann Nähr , Ernst Rau, Jakob Rau , Wilhelm Rau , Johann Wagner. Wilhelm Mohr, fiul lui Peter, Franz Nahr, Jakob Nahr, Johann Nahr, Ernst Rau, Jakob Rau, Wilhelm Rau și Johann Wagner au fost fermieri, deci modele pentru românii și ucrainenii din satele din jur.
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 48, 1907 p. 161
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 12, noiembrie 1886, p. 4
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 13, decembrie 1886, p. 4