Istorie și istorii

Mesaj de la un cititor: „Am împlinit 19 ani și părinții mi-au făcut cadou o excursie prin Europa. Este pentru prima dat când am ieșit din țară. Mai bine rămâneam acasă! Ceea ce am văzut în Austria (Palatul Schönbrunn, Oberes Belvedere și Unteres Belvedere etc.), în Franța (Parisul, castele de pe Loira), în Italia (Veneția, Roma) mi-a înfățișat o altă lume, față de realizările căreia românii nu-s decât niște biete furnicuțe. Probabil că așa stau lucrurile și cu literatura română…” Reacția tânărului Ciprian (dacă așa l-o fi chemând) la prima întâlnire cu Apusul este, pe undeva, de înțeles, mai ales dacă-i conjugată cu înflorirea tendințelor minimalizatoare ce se străduiesc să ne convingă că avem o istorie măruntă, o civilizație de doi bani și o literatură pe potrivă.
Adevărul adevărat este că românii nu-s nici buricul Europei, cum încercau să demonstreze protocroniștii, nici coada-cozii. N-avem spațiu, într-un articol de gazetă, pentru a înfățișa necesara argumentație (mai bine zis, contraargumentație); doar mi-aș îngădui să observ că vocația constructivă a oricărui neam este în strânsă legătură cu liniștea plaiului, cu continuitatea politico-administrativă și cu tihna absolut necesară edificării monumentale. În vreme ce mulți dintre domnitorii Moldovei începeau să ridice o biserică și n-apucau s-o vadă sfințită, fiind siliți să-și părăsească tronul, dinastiile occidentale, în pofida tuturor hărțuielilor externe și interne, au avut din belșug răgaz (și aur) pentru creație menită să dăinuiască peste veac. Dinastia Habsburg a împărățit din sec. XVI până în sec. XX. Franz Joseph a stat pe tron 61 de ani. Ludovic al XIV-lea a domnit 72 de ani. În biata Țară a Moldovei, aflată la răscruce de vânturi și, mai ales, de interese, domnia ținea, cum spune cântecul, „cât ai mirosi o floare.”
După cei 47 de ani ai lui Ștefan, a urmat o nesfârșită perioadă întunecată, în care nimic n-avea cum să se lege și să se închege, și ale cărei dimensiuni pot fi oarecum înțelese din înșiruirea seacă a domniilor, citită împreună cu motivația părăsirii tronului. Iată destine ale domnilor Moldovei: Eraclide Despot a stat pe tron aproape doi ani; l-au ucis rivalii la domnie; i-a urmat în scaun Ștefan VII Tomșa (1563-1564), pribegit și ucis. Bogdan IV Lăpușneanu a fost repede mazilit (1572). De precizat că mazilirea nu însemna simplă „eliberare din funcție”, soldându-se adesea cu uciderea „ghiaurului” sau cu temniță la Istanbul. Ioan „cel cumplit” a domnit doi ani și a fost ucis din ordinul sultanului. A venit după el Petre Șchiopul (1574-1577), răsturnat de rivali, apoi Ion Potcoavă (nici un an – 1577), nevoit să se pribegească; a urmat iarăși Petre Șchiopu, cu un singur an de domnie, fiind mazilit în 1579. Mazilit a fost și urmașul, Iancu Sasu, după nici trei ani în scaun, ca și, apoi, Aron cel Rău (1591-1592).
Nu mai menționăm anii de domnie (de regulă, unul, cel mult doi, rare excepții ajungând la 5-6). Ștefan Răzvan a fost mazilit după nici 12 luni, Ieremia Movilă, alungat din domnie, ca și Mihai Viteazul, Mihăilaș Movilă, detronat de concurenți, Const. Movilă, mazilit (n-a cârmuit nici un an), Miron Barnovschi, ucis din ordinul sultanului, Al. Mihnea și Moisei Movilă, maziliți după nici un an, Gheorghe Ștefan și Vasile Lupu, alungați de rivali. Urmează șase domni maziliți unul după celălalt (anul și debarcarea – adică, alt bănet trimis la Istanbul pentru noua domnie…): Gh. Duca, Iliaș Rareș, din nou Duca, Șt. XI Petriceicu, D. Cantacuzino, Antonie Ruset. Mazilit a fost și tatăl lui Dimitrie Cantemir, urmat de alte cinci maziliri: Duca (revenit pe tron), Racoviță, iarăși Antioh Cantemir, iarăși Racoviță. Nu mai continui, dar încerc o sintetizare: între 1552 și 1821, au fost maziliți 42 de domnitori ai Moldovei, au plecat în pribegie 24, din ordinul sultanului sau ca urmare a intrigilor concurenților, au fost uciși 6. (O listă amănunțită în cartea lui Dan Bădărău, „Istoria orașului Iași”)
În vremurile acelea se construiau în tihnă Palatul Schönbrunn (1700), cele două castele Belvedere (1716, 1723), minunățiile Parisului și mult alte dintre cele care l-au uimit pe Ciprian…