Mierea, dulcele lipicios și extrem de aromat, este un produs natural vechi de când istoria multor civilizații încă nu era scrisă. În urmă cu 42 de secole, vechii egipteni foloseau „fructul” albinelor pe post de îndulcitor. Ei îl prețuiau atât de mult încât îl aduceau zeilor ca ofrandă. Uneori îl foloseau și ca monedă de schimb.
Istoricii consideră însă că albinele au apărut în urmă cu 150 de milioane de ani. Ele au reușit să supraviețuiască într-un mod admirabil, indiferent de condițiile pe care le-au avut de înfruntat. Atunci când nu au avut flori, hrana a fost depozitată într-o „cămară” inedită – fagurele.
Polenul sau nectarul este procurat de albinele lucrătoare. Acestea sunt lipsite însă de posibilitatea de a se reproduce. În schimb, ele trebuie să hrănească și să îngrijească larvele reginei, să asigure securitatea stupului și ventilația acestuia atunci când temperatura din interior crește peste măsură.
Totodată, lucrătoarele secretă substanța din care ia naștere fagurele, o structură minunată formată din celule hexagonale, cu pereți extrem de subțiri, dar care pot susține o greutate de 25 de ori mai mare decât a lor. Este un miracol ceea ce pot realiza aceste lucrătoare, ținând cont de faptul că nu trăiesc mai mult de 35 de zile.
Pe lângă harnicele albine mai există și bondarii, al căror unic scop este acela de a se împerechea cu regina. Pentru ei, „nunta” va fi o adevărată provocare, fiind vorba despre o singură regină. Ea va trebui să se împerecheze o singură dată, în zbor, cu 18 bondari. Sperma acestora va fi suficientă pentru doi ani – durata de viață a unei regine.
Nu este o surpriză faptul că multe națiuni au adoptat expresia „ocupat ca o albină”. Mica insectă bate din aripi de 11.400 de ori pe minut, provocând vibrații puternice în aer pe care noi le percepem ca „zumzăit”.
(Click News)
