Schitul Horăicioara sau Horaița Veche – „un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene”, după cum spunea scriitorul Calistrat Hogaș, rememorând ale sale amintiri dintr-o călătorie efectuată aici în vara anului 1881 – ia ființă în a doua jumătate a sec. XV (1466), după cum menționează tradiția orală consemnată în tinda bisericii. În anul 1480, Arhim. Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, ridică, din lemn, prima biserică a acestui așezământ monahal, cu hramul „Buna Vestire”.
Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede de piatră pusă în anul 1937 cu cheltuiala soților Epifanie și Aglaia Curcut din satul Metocul Bălan, comuna Cracăoani, județul Neamt.
Schitul Horăicioara, aflat la 900 m altitudine într-un cadru natural deosebit de pitoresc, aparține canonic și administrativ de Mănăstirea Horaița, înființată cu trei secole mai târziu.
Biserica actuală a schitului a fost ridicată, din piatră, în anul 1868 de către Arhim. Ermoghen Buhus – starețul mănăstirii – și sfințită la 20 octombrie de arhiereul Isaia, episcop vicar al Episcopiei Romanului. De atunci și până astăzi biserica și chiliile schitului au fost supuse mai multor lucrări de restaurare și renovare prin grija egumenilor ce s-au succedat cronologic la conducerea schitului.
Izvorul tămăduirii În biserică se află o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni.
Catapeteasma bisericii, în stil gotic și de dimensiuni reduse, a fost confecționată – probabil – cu puțin timp înainte de anul sfințirii bisericii (1868).
În urma rugăciunilor insistente făcute de monahii viețuitori acolo, majoritatea bătrâni, în timpul stăreției Arhim. Ermoghen ( 1837- 1877), s-a petrecut o minune, Maica Domnului făcând să izvorască apă dintr-o stâncă aflată cam la 50 m depărtare de biserica schitului. Acest izvor , singura sursă de apa din împrejurimi, a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești ale celor care veneau acolo cu credință. Existența sa determină pelerinajele anuale a multor oameni, mai ales a celor aflați în suferință. Renumele său a impus alegerea ca al doilea hram al schitului sărbătoarea „Izvorul tămăduirii”, prăznuită în prima vineri după Paști.
Retras în inima munților, departe de „zgomotul” lumii, Schitul Horăicioara, continuă și astăzi tradiția vrednicilor înaintași de a împleti armonios rugăciunea și munca, ascultarea și isihasmul. În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul dornic de liniște se poate bucura și de un cuvânt folositor pentru viața duhovnicească.
(www.horaita.mmp.ro)
