Un om gol traversând scena, discursuri politice, crize de lacrimi… Istoria galei premiilor Oscar, cea mai importantă a industriei hollywoodiene, este marcată de numeroase incidente hazlii sau neprevăzute, informează AFP.
Organizatorii marii ceremonii anuale a celei de-a șaptea arte se împart între necesitatea de a prezenta un spectacol de divertisment urmărit de sute de milioane de telespectatori și frica de a vedea distrus acest eveniment care se vrea a fi consensual și familial.
Ca majoritatea marilor evenimente din Statele Unite, gala este difuzată pe posturile de televiziune cu o întârziere de câteva secunde, pentru a preveni evenimentele neplanificate, precum apariția sânului dezgolit al lui Janet Jackson în timpul galei Superbowl din 2004.
Cu sute de milioane de telespectatori din lumea întreagă așezați în fața ecranelor, un mare număr de câștigători n-au putut rezista tentației de a utiliza ceremonia pe post de tribună politică.
Scandaluri.
În 2003, regizorul Michael Moore, premiat cu Oscar pentru cel mai bun documentar, a părăsit scena sub huiduielile publicului. Lansase propoziția „Rușine, d-le Bush!”, cu trei zile după ofensiva americano-britanică contra regimului lui Saddam Hussein.
Cu 30 de ani înainte, o femeie, care s-a prezentat sub numele de „Sacheen Littlefeather”, a urcat pe scenă pentru a refuza premiul Oscar în numele actorului Marlon Brando, pe care Academia americană de film i-l decernase pentru rolul din „Nașul” și a profitat de ocazie pentru a denunța soarta indienilor din America în filmele hollywoodiene.
În 1977, Vanessa Redgrave a scandalizat publicul mulțumind organizatorilor pentru trofeul acordat pentru rolul din „Julia”, pe care l-a obținut „în ciuda amenințărilor unei clici de derbedei sioniști”.
În 1999, când Elia Kazan a primit un premiu Oscar pentru întreaga activitate, mai multe zeci de staruri au refuzat să se ridice și să aplaude pe cel văzut drept un colaborator „la vânătoarea de vrăjitoare” declanșată în anii ’50 de senatorul Joseph McCarthy împotriva unor presupuși comuniști.
Momente de excepție.
În afară de politică, ceremonia de decernare a premiilor Oscar poate oferi momente de excepție, precum cel care a avut loc în 1974, când un bărbat dezbrăcat complet a reușit să păcălească agenții de securitate și să urce pe scenă. Maestrul de ceremonii David Niven, fără a-și pierde sângele rece, a făcut glume despre anatomia exhibiționistului.
În 1962, un individ a dejucat măsurile de securitate și a reușit să ofere prezentatorului Bob Hope un „Oscar” pe care îl confecționase singur.
În 2003, câștigătorul de Oscar Adrien Brody a sărutat-o languros pe Halle Berry, spre uimirea acesteia, iar în 1999, exuberantul italian Roberto Benigni a sărit din scaun în scaun după ce s-a anunțat că a obținut premiul Oscar pentru rolul din „La vita e bella”, spunând că vrea „să sărute pe toată lumea”.
Jon Stewart a început ceremonia din 2006 cu cuvintele „Doamnelor, domnilor… Felicity”, referindu-se la rolul de transsexual pentru care Felicity Huffman a fost nominalizată la premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.
În 1987, actorul Chevy Chase a început ceremonia cu „Bună seara, ipocriți ai Hollywood-ului”, care a fost urmată de o tăcere de gheață din partea publicului.
Cel mai dificil pentru producători este să nu difuzeze crizele de lacrimi și declarațiile bizare ale unora dintre laureați în timpul discursurilor lor de mulțumire. Actrița Sally Field a rămas în memoria multora și a fost multă vreme parodiată după ce a exclamat „de data asta, o simt (…) mă iubiți, acum, mă iubiți!”, după ce a primit cel de-al doilea Oscar din cariera sa, în 1985.
