Istoria participărilor României la Campionatele Europene

Reprezentativa României va debuta, la 9 iunie, la cel de-al patrulea turneu final de Campionat European din istorie, după ce până acum a mai participat la această competiție în 1984, când s-a calificat în premieră, în 1996 și în 2000.
Reprezentativa României a încercat 24 de ani să ajungă pentru prima oară la un turneu final al Campionatului European, performanță obținută abia în 1984, după șapte campanii de calificare ratate, când pe banca tehnică a naționalei s-a aflat Mircea Lucescu.
1960 – Nicolae Oaidă, primul marcator în preliminarii
Formatul primei ediții a Campionatului European prevedea ca cele 16 echipe naționale să dispute meciuri eliminatorii, în dublă manșă, doar ultimele patru formații urmând să se califice la turneul final. Antrenată de Aurel Botescu, reprezentativa României a debutat cu dreptul, printr-o victorie clară, scor 3-0, în fața Turciei, grație reușitelor semnate de Oaidă, Constantin și Dinulescu. Învinși în returul de la Istanbul, „tricolorii” s-au calificat în sferturi unde au pierdut ambele partide în fața Cehoslovaciei, una dintre forțele Europei la acea vreme.
1964 – Umilința de pe „Santiago Bernabeu”
Succesul de care s-a bucurat Campionatul European a făcut ca la ediția a doua să se înscrie 29 de formații, astfel că a fost nevoie de un tur preliminar. Aventura României s-a încheiat înainte de a începe, chiar în runda preliminară, unde sorții au hărăzit ca adversară Spania, nimeni alta decât viitoarea campioană europeană. Sub bagheta regretatului Constantin Teașcă, România a suferit una dintre cele mai umilitoare înfrângeri din istoria sa: 0-6. Eșecul de pe „Santiago Bernabeu” a însemnat și ultimul meci al lui Titi Teașcă pe banca tehnică. În returul de la București, fotbaliștii români au obținut doar o victorie de palmares, 3-1, fiind pregătiți pentru partida de pe „23 August” de interimarul Gheorghe Popescu.
1968 – Dezastrul de la Zurich
Comitetul Executiv al UEFA a decis modificarea sistemului de calificare la europene și, pentru prima oară, au apărut grupele preliminare. La fel ca și la ediția precedentă, România a avut de înfruntat viitoarea campioană europeană. Plasată în grupa a VI-a, naționala, condusă de Ilie Oană, a obținut trei victorii și tot atâtea înfrângeri. Euforia victoriei din partida cu Cipru, scor 7-0, a fost repede curmată de eșecul usturător de la Zurich, 1-7, cu Elveția, ceea ce a dus la demiterea lui Oană, care a fost înlocuit cu Angelo Niculescu. În ultimul meci al grupei, Italia învingea la București, cu 1-0.
1972 – Trilogia ungară
Călită în „Groapa cu lei” de la Guadalajara, la CM din 1970, naționala tricoloră a avut parte de cea mai dramatică încercare de a ajunge la un turneu final, cunoscută și sub denumirea de „Trilogia ungară”. Elevii lui Angelo Niculescu au obținut primul loc în grupa A, la golaveraj, reușind să ia fața principalei contracandidate, Cehoslovacia, pentru că celelalte două formații, Țara Galilor și Finlanda, nu aveau niciun cuvânt de spus. În sferturile de finală, penultimul pas înaintea turneului final, adversară a fost Ungaria. Prima partidă, disputată la Budapesta, s-a încheiat la egalitate, scor 1-1 prin golul lui Lajos Sătmăreanu. În returul de la București, Dobrin și Alexandru Neagu au punctat pentru o nouă remiză. Cum la acea dată nu era valabilă regula golului marcat în deplasare, a fost nevoie de un meci de baraj, care s-a desfășurat la Belgrad. Din nefericire, golul lui Alexandru Neagu nu a fost suficient și România a pierdut calificarea, cu scorul de 1-2, după ce Istvan Szoke a marcat golul calificării Ungariei în minutul 89 al partidei.
1976 – Neînvinși, dar pe locul doi
Pregătită de Valentin Stănescu, naționala României reușea performanța de a termina grupa a patra preliminară fără nicio înfrângere. Nu a fost suficient. Cu doar o victorie din șase partide, scor 6-1, în fața Danemarcei – goluri Dudu Georgescu, Zoli Crișan (2), Mircea Lucescu și Cornel Dinu – România s-a clasat a doua, după Spania, dar în fața Scoției și a Danemarcei.
1980 – Trei antrenori în șase meciuri
Cinci campanii de calificare pentru Euro, cinci ratări. Numele României era deja sinonim cu eșecul, așa că locul trei ocupat în grupă nu mai surprindea pe nimeni. După o victorie cu Iugoslavia, o înfrângere în Spania și un egal, tot cu ibericii, la Craiova, antrenorul Ștefan Covaci era înlocuit cu Florin Halagian. Proaspătul antrenor nu a izbutit decât un egal în deplasarea din Cipru, astfel că a fost nevoit să-și facă și el bagajele. Cum zarurile fuseseră aruncate în grupă, singurul obiectiv al lui Constantin Cernăianu a fost acela de a juca ultimele două partide ale grupei, cu Iugoslavia (1-2) și cu Cipru (2-0). Consolarea fotbalului românesc a venit din partea arbitrului Nicolae Rainea, care a condus partida Anglia – Italia, din grupe, dar și marea finală, Belgia – Germania.
1984 – S-a spart gheața
În sfârșit, după eșecuri pe bandă rulantă, naționala României a spart gheața la Euro-1984. După două victorii, cu Suedia și Cipru, urmau două meciuri de foc în compania Italiei, nimeni alta decât campioana mondială en-titre. Antrenorul Mircea Lucescu a trecut nesperat peste cele două hopuri: 0-0, la Florența, și 1-0, la București, prin golul lui Ladislau Boloni. Avantajul luat a fost repede anulat de înfrângerea de pe teren propriu cu Cehoslovacia și, astfel, „tricolorii” susțineau meciul decisiv la Bratislava. România avea nevoie doar de o remiză pentru a merge la Euro, pe care a obținut-o în cele din urmă cu ajutorul golului înscris de Geolgău.
Debutantă la un turneu final european, România nu a avut prea multe de spus în grupa B: 1-1 cu Spania (gol Boloni), 1-2 cu Germania (gol Marcel Coraș) și 0-1 cu Portugalia.
1988 – Piedica de la Viena
Sub bagheta lui Emerich Ienei, reprezentativa României pornea campania de calificare pentru Euro-88 cu gândul de a obține o nouă calificare. Patru victorii, doar un pas greșit, 0-1 cu Spania, și „tricolorii” ajungeau din nou în fața meciului decisiv. Adversar? Modesta echipă a Austriei, pe care românii o învinseseră în tur cu un scor categoric: 4-0. Nu a fost să fie decât o remiză albă, care a deschis drumul Spaniei către turneul final.
1992 – O nouă calificare ratată la ultimul meci
Preliminariile pentru ediția suedeză a Campionatului European au început dezastruos pentru România, condusă de fostul mare atacant al CCA-ului, Gheorghe Constantin: 1-2 cu Scoția și 0-3 cu Bulgaria, chiar la București. În mod firesc, a urmat schimbarea „Profesorului”, succesorul său fiind Mircea Rădulescu. Au urmat patru victorii și un egal și „tricolorii” ajungeau din nou să joace cu lațul de gât în ultima partidă, de această dată împotriva Bulgariei, la Sofia. Mulți se așteptau la o înțelegere între vecini, mai ales că Bulgaria ieșise din cărțile calificării. Pe marginea partidei de la Sofia au circulat mai multe „legende”, însă cert este că românii, care aveau nevoie de o victorie cu cel puțin două goluri marcate, nu au reușit decât un egal. Un gol anulat României și un penalti ratat de Hagi au fost doar câteva din ingredientele acelei partide de tristă amintire. Adrian Popescu a deschis scorul în prima repriză pentru România, dar golul lui Nașko Sirakov, din minutul 55, a năruit speranțele unei noi calificări și Scoția a mers la turneul final.
1996 – Calificare lejeră, dar prestație rușinoasă la turneul final
Mărirea numărului de echipe participante la turneul final a avut repercusiuni și asupra sistemului de desfășurare a preliminariilor, de unde se calificau primele două echipe din grupă. La prima ediție a sistemului extins, România a dominat autoritar grupa preliminară din care a făcut parte, reușind cea mai lejeră calificare. Dacă la prima participare a obținut un punct, la a doua sa participare la un turneul final România a trebuit să se mulțumească doar cu marcarea unui gol, autor Florin Răducioiu în înfrângerea cu Spania, scor 1-2. În rest, eșecuri pe linie: scoruri de 0-1 cu Franța și Bulgaria. De precizat că în partida cu Bulgaria, arbitrul danez Peter Mikkelsen a anulat un gol valabil echipei antrenate de Anghel Iordănescu.
2000 – Prima victorie la Euro
Obișnuiți cu campanii de calificare pe muchie de cuțit, suporterii naționalei au avut parte de un marș triumfal: șapte victorii și două înfrângeri în mandatul unui nou antrenor: Victor Pițurcă. Chiar și așa, pe parcursul preliminariilor, noul tehnician a fost contestat după un meci mai puțin reușit, doar 1-0 în Azerbaidjan. După un conflict cu exponenții generației de aur (Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu și Dan Petrescu), conducerea Federației Române de Fotbal a decis să-l sacrifice pe Victor Pițurcă în războiul cu jucătorii. Pițurcă devenea, probabil, singurul antrenor din lume demis după ce a reușit calificarea fără înfrângere la o competiție majoră.
Echipa României reușea să obțină prima victorie la turneul final al Campionatului European, 3-2 în fața Angliei, la capătul unei partide disputate, prin golurile lui Chivu ’22, Dorinel Munteanu ’48 și Ionel Ganea ’89 (penalti). Cu încă un punct obținut într-un meci cu Germania, „tricolorii” reușeau o altă premieră, depășirea fazei grupelor. Drumul României la Euro a fost întrerupt de Italia, iar Hagi a fost eliminat în ultima sa apariție în tricoul echipei naționale.
2004 – Danezii, nisipul și arbitrii
La sfârșitul preliminariilor pentru Euro-2004, românii au simțit din nou gustul amar al ratării unei calificări, după prezența la două turnee finale consecutive. Cu Danemarca, Norvegia și Bosnia în grupă, România a terminat doar pe locul trei. Dezavantajată de arbitri în ambele meciuri cu Norvegia (0-1 și 1-1), România a mai avut parte de o altă situație jenantă: operațiunea de schimbare a gazonului stadionului Național a eșuat, astfel că oficialii firmei care s-au ocupat de lucrări au împrăștiat nisip ca să acopere porțiunile de pământ rămase fără iarbă. Meciul cu Danemarca disputat pe acest teren s-a terminat dezastruos pentru tricolori, scor 2-5. În partida decisivă, de la Copenhaga, România avea nevoie de o victorie pentru a obține biletele la Euro. După ce a condus, dar a și ratat patru ocazii uriașe de a majora diferența, România a fost egalată în minutele de prelungire ale meciului, astfel că Danemarca și Norvegia au jucat la turneul final.
2008 – Palma „Satanei”
După rușinoasa remiză cu Armenia, de la Erevan, din preliminariile Cupei Mondiale, naționala României a fost preluată din nou de Victor Pițurcă. Cu aceeași rigurozitate, tehnicianul demis de Mircea Sandu în urmă cu patru ani a început un nou drum spre Euro. Cu Olanda și Bulgaria printre pretendentele la calificare, România a reușit să termine grupa în postura de lider. Dacă în precedentele preliminarii la Euro fusese clar dezavantajată de arbitri, reprezentativa României a trecut în cealaltă extremă, fiind favorizată mai ales în meciul cu Olanda, de la Constanța, unde Goian a marcat golul victoriei din poziție ofsaid.
Așadar, România merge din nou la un turneu final, al patrulea din istorie pentru „tricolori”, după o pauză de opt ani. Sorții au fost nemiloși, iar elevii lui Victor Pițurcă vor avea parte de o grupă de foc alături de campioana mondială Italia, de vicecampioana mondială Franța și de reprezentativa Olandei.
România va debuta la Euro-2008 în fața Franței (9 iunie, ora 19.00, la Zurich), apoi va întâlni Italia (13 iunie, ora 19.00, la Zurich), iar în ultima partidă din grupa C va juca împotriva Olandei (17 iunie, ora 21.45, la Berna).