– Stimate domnule prof. dr. Mugur Andronic, ați lansat deja o nouă carte, de această dată la Cernăuți. Despre ce este vorba ?
– Este adevărat, după o muncă de circa patru ani, am avut onoarea să fiu invitat de către Consulatul General al României de la Cernăuți, să lansez, în cadrul unor manifestări prilejuite de ziua națională a României, primul volum din Istoria Bucovinei, care are subtitlul „De la începuturi până la epoca cuceririi romane a Daciei”. Este în fapt o istorie a meleagurilor bucovinene, de la primele urme de existență umană, nu numai din județul Suceava și regiunea Cernăuți, dar și – inevitabil deoarece vorbim despre fenomene, culturi arheologice și populații est-carpatice – a unor zone mult mai largi, la nordul, estul, sudul și vestul teritoriului aflat în studiu.
– Care credeți că ar fi atuurile noii dvs. lucrări ?
– În primul rând, din punct de vedere al perioadei de început (preistorie și istorie veche), ea este unică, nimeni până acum neavând curajul și tenacitatea de-a realiza o astfel de sinteză. Spun curaj pentru că ea a necesitat o muncă intensă și complexă, vizând numeroase epoci și culturi arheologice. Nu trebuie uitat nici faptul că realizarea în sine a necesitat pe parcursul a ani de zile traducerea pe cheltuială proprie a sute de articole din rusă și ucraineană, limbi puțin accesibile, care îngreunează deosebit de mult orice cercetare. Apoi deplasările de documentare în Republica Moldova și Ucraina, sprijinite de-a lungul acestor ani de către Societatea Culturală „Ștefan cel Mare”, cea care a finanțat în cea mai mare parte volumul și care a tipărit și tipărește în continuare seria de studii incluse în „Pagini din cultura și istoria Bucovinei”. La un astfel de efort general, așa cum am specificat și în introducerea cărții, nu am avut pretenții de perfecțiune. Ulterior sper că această lucrare va putea fi tradusă și în ucraineană.
– Ce ne puteți spune despre ceea ce va urma ?
– Prezentul volum, de 350 de pagini, cu 23 de planșe și 18 figuri, cu rezumat în engleză și ucraineană, se oprește cronologic la o etapă de importanță crucială pentru români, cucerirea Daciei și romanizarea celei mai mari părți dintre geto-daci. În următorii ani se vor tipări încă cel puțin patru volume, aducându-se „la zi” istoria celor două jumătăți de provincie istorică, aici fiind implicate, firește, și personalități nord-bucovinene. În sfârșit, doresc să îmi exprim speranța că acest prim volum, ca și realizările mele (spre deosebire de alții, numai cu efort propriu!) din perioada de mai puțin de un an care a trecut de când am devenit laureat al Academiei Române, între care includ și realizarea – inclusiv ca unicat – a Muzeului Ctitoriilor lui Petru Rareș de la Râșca și participarea – inclusiv în premieră pentru arheologia bucovineană din toate timpurile – la Congresul Mondial de Arheologie de la Dublin (care a devenit subiect, cel puțin parțial, de proces pe rol !), nu vor deranja sub nici o formă pe actualul manager al muzeului (Emil Ursu), ca și pe Ion Mareș, cel care a ocupat ulterior funcția de adjunct, deținută de mine până anul trecut și la care am renunțat dintr-un profund sentiment de dezgust.
