„Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Și în aceste zile nu a mâncat nimic; și, sfârșindu-se ele, a flămânzit. Și I-a spus diavolul: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine. Și a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii. Și I-a zis diavolul: Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie și eu o dau cui voiesc; Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Și răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui Unuia să-I slujești”. Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos; Căci scris este: „Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească”; Și te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să lovești de piatră piciorul Tău. Și răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. Și diavolul, sfârșind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme. Și S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea și a ieșit vestea despre El în toată împrejurimea. Și învăța în sinagogile lor, slăvit fiind de toți.” (Luca 4, 1-15)
Sfântul Evanghelist Luca ne-a lăsat mărturie despre „ispitirea Domnului Iisus Hristos”. Ispitirea Sa este, de fapt, ispitirea lumii întregi. Hristos nu a fost ademenit doar cu cele ale acestei lumi, ci Ispititorul îi făgăduia Fiului lui Dumnezeu lumea întreagă dacă se va supune lui. Diavolul a fost izgonit prin cuvintele: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: numai Domnului Dumnezeului tău să I te închini și numai Lui să-I slujești”. Toți cei care sunt urmași ai Mântuitorului găsesc în aceste cuvinte un puternic sprijin în vremea ispitirilor. Pentru a nu ne lăsa biruiți de subtilele încercări venite din partea demonilor trebuie ca doar lui Dumnezeu să I ne închinăm și numai Lui să-I slujim. Ispitele vin în funcție de credința fiecăruia. La cei cu puțină credință păcatele au devenit o obișnuință, la cei cu o credință mai puternică ispitirile sunt mai „rafinate”. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „ispitele sunt adevărate examene pentru cei credincioși și pedepse pentru cei necredincioși”. (Ziarul Lumina)



