Ispasul – sărbătoarea populară dedicată personajului mitic care ar fi asistat la Înălțarea Domnului

Ieri a fost Ispasul, o sărbătoarea populară ce cade întotdeauna de Înălțare (1 Iunie în acest an) dedicată personajului mitic cu același nume care ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor la cer. Ispasul era un om vesel și de aceea credincioșii caută și ei să fie veseli în această zi.
Asemenea marilor sărbători de peste an, de Ispas se săvârșesc sacrificii sângeroase (mielul), se taie parul din vârful cozii la vitele cornute, se țin târguri (cel mai cunoscut fiind Târgul de fete de la Blaj). De Ispas abundă obiceiurile legate de cultul morților: pomenile, curățirea și împodobirea mormintelor cu flori, pomenirea morților. Începând din această zi, oamenii se salută cu „Hristos s-a Înălțat” și „Adevărat s-a Înălțat”.
De Ispas se crede că sufletele unor morți se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ, care provoacă rele oamenilor și animalelor. De aceea, în noaptea de Ispas, se săvârșesc numeroase obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun, nuc, paltin și se duc la sfințit, se lovesc vitele și oamenii cu leuștean, se sună din buciume pentru a nu se prinde farmecele și a nu se apropia relele, se duc ofrande bogate pentru îmbunarea spiritelor morților.
Ziua de Ispas este normativa pentru diferite activități economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii și juncanii la pășunile montane și se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
Tot în această zi mai era ținută sărbătoarea populară denumită Paștele Cailor, când se credea că, pentru o singură zi pe an, caii se satură de păscut iarba, datorită abundenței vegetației din această lună. În vechime, această sărbătoare era o zi a soroacelor, termen limită când se încheiau diferite înțelegeri și afaceri. Însă, datorită datei diferite de celebrare (a șasea zi de joi după Paște), importanța sărbătorii s-a diminuat treptat, denumirea de Paștele Cailor căpătând, cu timpul, un înțeles peiorativ: zicala populară „la Paștele Cailor” înseamnă a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna la nesfârșit, a nu te ține de cuvânt.