ISPAS (III). În 1790, Alexandro Jăian din Chisălău, feciorul Saftii Jăeniții, den fată Dochiței Buțuroei, ce au ieșit den Vasăle Popovici, care se trage din Ionașco Tăutul, vindea lui Ionașco Vasilco, nepotul lui Ionașco Tăutul, din a patra parte din satul Ispas, din vatra satului, 18 stânjeni împărătești.
În 23 aprilie 1802, Toader și Smaranda Cârste vindeau lui Iacob von Romașcan a opta parte a satului Ispas. Moșiile armeanului von Romașcan se vor împărți, în 3 iunie 1807, între copiii acestuia, Gregor, Iohann, Ana, căsătorită cu Iohann Botoz-Antonievicz, Rosalia, Peter, Michael și Aron.
În 15 mai 1803, Ștefan Giurgiuvan, care stăpânea 40 stânjeni în Ispas, își înzestra fata, Catarina, care se căsătorea cu Vasile Dragalina, cu acea moșioară.
Biserica Arătării lui Cristos din Ispas a fost construită, în 1876, pe vatra vechii bisericuțe a Romașcanilor, patronată, în 1843, de Mihail de ROMAȘCAN, peste cei 1.927 enoriași păstorind parohul Theodor MIRONOVICI și preotul administrator Vasilie ZURKANOWICZ (deci, ȚURCAN). În 1876, patronul bisericuței vechi era grafina Rosalia de CIHALLA, paroh fiind Georgie FRACIAN, postul de preot cooperator fiind neocupat, în ciuda măririi spectaculoase a numărului enoriașilor, care ajunsese la 2.859. În 1879 s-a mai construit o biserică și la Maidan, sfințită în 1880 și închinată Sfântului Dimitrie. În 1907, postul de paroh nu era ocupat, preot administrator fiind Dimitrie VOLOȘENCO, născut în 1875, preot din 1905, iar cantor, din 1900, Andronik WINNICKI, născut în 1862.
O școală cu 5 clase a fost deschisă, la Ispas, în 1860, iar o școală filială, cu o clasă, în 1893[1].
În 1890, comuna Ispas avea 3.650 locuitori, conduși de primarul Vasile Cuzic. Paroh era Grațian Frațian, iar învățători, Leon Macovievici, Filip ANDRIUC și Macarie Totoescul.
ISTENSEGITS sau ȚIBENI. Colonia maghiară de la Țibeni, pe moșia Satu Mare, a fost înființată între anii 1771-1773, dar numele de Istensegits (Dumnezeu să ne ajute), propus de Mártonfi Mór, va fi menționat, pentru prima dată, abia în 1776.
Din cele 60 de familii secuiești și românești, 51 se mai aflau în sat și în 27 ianuarie 1778, când s-a făcut al doilea recensământ al generalului Enzenberg: Filip IOSE, Ion NEYD și Dom. Sava MATIACH din Ciuc-Sepviz, Iosif NEYD, din Treiscaune, Matei LORENZ, din Nădaș, Bartalek KOITAR, Ianoș VARLIECH, Andraș BĂRBĂTUȘ, George BARABAȘ, Anton FERENZ, Lorenz și Mihai CLUTAR, din Dănești, Ianoș KIECH, George FORGACI, Ion LORENZ și Iosif SAFTA, din Mădăraș, Ion THEYS și cizmarul Matei MIHAI, din Vaidei, Ferenz BALG, din Gricfalău, Anton IOSIF, din Târnova, Tomaș TOMACH, Ion ȘANZ și Ion LORENZ, din St. George, Anton și Ferenz LASSLO, din St. Mihai, Petru LASSLO și Anton TOMAȘ, din Vâlcele, Anton ȘEBESTIE, din Mintiu, Mathe IOSE, cizmarul Matei NOTANKO, Anton MATIAȘ, Ianoș BALOG și George BOCHE, din Bârgău, Vasile VIRSTE, Matei EREMIE și Constantin MOLDO, din Baia Mare, Ștefan VIGG, din St. Emerich, Ion HORGOVA, din Haghic, Ștefan LAZKA, din Gheorghieni, Anton TOMACH și Albert THEYS, din Micfalău, Michai FAVO, din Mereni, Andrei IORFI, din Oradea Mare, Mihai BARBAT, din Ruseni, Anton și Mihai SALO, din Neustadt, cizmarul Matei LASSLO și Ferenz MATHEI, din Comălău, Vasile ȘOFILAN, din Sighet, George SCHEUZ și rotarul Ferenz BALLINEK, din Toplița.
În 1821, la Istensegits a fost deschisă o școală cu 3 clase, cu predare în limba maghiară[2].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 23, 1876 p. 97, 1907 p. 75
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 128