În limba arabă, Islam înseamnă supunere la Voința lui Dumnezeu. Este a treia religie avraamică monoteistă (iudaism, creștinism, islam). Este greșit percepută, în special, datorită fundamentalismului și terorismului care îngrozește Lumea Occidentală. Coranul este baza sistemelor și instituțiilor politice, economice și culturale la popoarele islamice. Diferența constă în modul de aplicare și interpretare a acestei Cărți Sfinte. Astfel, unele societăți islamice au tendința de a se apropia de societatea modernă, de tip occidental, iar altele, diametral opuse, adoptă un „fundamentalism teoretic” al Statului-divinitate.
Religia islamică cuprinde și conceptul de Democrație. „Democrația se găsește în Coran – declara, în 1973, regele Arabiei Saudite, Feisal – . Mâini conduse de credință vor reuși să o scoată la lumină în orice moment.” Cu toate astea, lumea musulmană încă este dominată de regimuri autarhice și aplicarea conceptului politic al Statului-divinitate produce efecte neplăcute. Atitudinea fanatică a musulmanilor față de cartea lui Salman Rushdee, „Versuri satanice”, a speriat Vestul. Pentru prima dată, Islamul a afectat direct societatea democratică Occidentală. Intruziunea musulmanilor în viața politică fusese resimțită de multe state europene. Din acest motiv, Europa a conștientizat repede pericolul cultural al mișcării de renaștere a Islamului (fundamentalismul islamic) și a reacționat greșit. Batjocorirea Profetului Mohamed în Olanda și Franța, de pildă, nu a fost o opțiune „fericită”. Arcul islamic de care se simte amenințată Europa începe de pe litoralul african al Atlanticului, continuă în Orientul Mijlociu și Peninsula Arabă, urcă spre Nord, având Turcia la stânga, iar la dreapta Iranul și se oprește în mijlocul Asiei, acoperind, la nord, republicile asiatice, inclusiv Afganistan, Pakistan și India, la care se adăugată și partea asiatică a Filipinelor.
Schimbarea regimurilor politice în Irak și Libia, prin eliminarea lui Saddam Hussein și Muammar Gaddafi, Primăvara Arabă care a răscolit tot nordul Africii, conflictul din Siria și înlăturarea lui Bashar al-Assad sunt acțiuni ale Vestului menite să impună valorile occidentale unor popoare cu o cultură aparte (tribală), în scopul unei conviețuiri „pașnice”. Rezultatul nu este cel preconizat. Această politică nu a asigurat securitate. Dimpotrivă! A cauzat haos și acțiunile teroriste s-au intensificat. Războiul din Fâșia Gaza, provocat de Hamas prin acțiunea teroristă din 7 octombrie 2023, este parte a conflictelor nerezolvate israeliano-palestiniene care datează din sec. XX. Acest conflict s-a extins în Liban, contra Hezbollah, în Siria și în Iran. În final, SUA s-au implicat și în acest război și au bombardat Iranul cu scopul declarat „programul nuclear”, în realitate fiind vorba despre crearea condițiilor pentru înlăturarea „din interior” a lui Ali Khamenei.
Războiul din Irak a fost declanșat sub pretext că Saddam Hussein deține arme chimice și nucleare. S-a dovedit o mare minciună. Bombardarea Iranului este și mai curios motivată: „s-ar putea să producă arme nucleare”, deși Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) nu mai era „atât de sigură” despre rezerva de uraniu îmbogățit.
În lumina celor prezentate, se poate înțelege de ce lumea musulmană nu simpatizează Occidentul creștin și Israelul iudaic. Mai grav, mișcarea islamică radicală, fundamentalistă, pătrunsă în societățile musulmane moderate, va specula situațiile „favorabile”. Un exemplu elocvent îl reprezintă „Frăția Musulmană”, care acționează în societățile sunnite umilite și nedreptățite. Credincioșii musulmani sunt chemați la Războiul Sfânt (JIHAD), până când Islamul se va impune definitiv în întreaga lume (Imperiul lui Allah). Spațiul din afara granițelor spirituale ale Islamului este numit DAR AL-HARB (Casa războiului). Situația din Orientul Mijlociu și supremația evidentă a Israelului asupra zonei a deschis cutia Pandorei și va provoca evenimente. Așadar, pentru o raportare echilibrată la Islam, considerăm utilă familiarizarea cititorilor cu principiile acestei religii.
