Politica fiscală nu susține revenirea economiei, dar nici politica monetară nu poate contribui mai mult la revenirea economiei, din cauza persistenței presiunilor inflaționiste provenite din șocuri pe ofertă, în ciuda faptului că România este încă în recesiune, spune guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
„Suntem încă în recesiune, sau ieșim din ea, dar avem încă anticipații inflaționiste (…) Nu credem că dacă am avea o politică monetară mai laxă ar ieși altceva (…) Reducerea deficitului bugetar de la 9% din PIB la 3% din PIB a reprezentat un efort mare, sunt 6 puncte procentuale din PIB. N-a putut stimulentul monetar să compenseze politica fiscală (…) Am bănuiala că politica fiscală este încă relativ prociclică”, a afirmat miercuri Isărescu.
Guvernatorul BNR a completat că politica fiscală nu avea prea multe opțiuni, fiind prezoniera propriei greșeli, aceea de a fi prociclică și în perioada de boom economic de dinainte de 2009.
În ceea ce privește politica monetară, Isărescu a arătat că o primă limitare, mai ales în statele emergente, provine din șocul de ofertă, iar de multe ori băncile centrale sunt în fața unei dileme, dacă ar trebui să acomodeze sau nu acești factori. Oficialul BNR nu a explicat însă de ce se manifestă aceste șocuri mai puternic în România decât în alte state și care sunt cauzele particulare.
„Politica monetară controlează cererea, legătura mistică pe care uneori nici economiștii n-o înțeleg (…) Prevenirea creșterii prețurilor din șocuri pe ofertă generază o accentuare a fluctuațiilor la nivelul producției și al șomajului”, a afirmat Isărescu.
Pe lângă prețurile internaționale la țiței, guvernatorul BNR a dat ca examplu și prețurile alimentare, amintind amuzat că un jurnalist a sugerat anul trecut băncii centrale să constiuie rezerve în cartofi, în loc de rezerva de aur.
Isărescu a precizat că în astfel de cazuri, dacă anticipațiile inflaționiste se duc și în salarii, atunci efectul de propagare cuprinde întreaga piață.
Reiterând că în România țintirea inflației a fost introdusă într-o manieră flexibilă, Isărescu a arătat că orice bancă centrală se uită permanent și la cursul de schimb, chiar dacă niciun bancher central nu recunoaște acest lucru.
El a rememorat protestul exportatorilor care strigau în fața Băncii Naționale „Isărescu nu uita, banca nu este a ta!” arătând că oricât de tentantă părea pentru public aprecierea monedei naționale, banca centrală a înțeles din timp riscul unei aprecieri excesive. Guvernatorul a aminit că liberalizarea contului de capital a fost o obligație pentru intrarea în Uniunea Europeană în 2007, aderare care a prins România nepregătită, „cu o inflație relativ ridicată și o populație puțin educată din punct de vedere financiar”.
Isărescu și-a început expunerea „Grade de libertate în politica monetară” arătând că funcționarea băncilor centrale prezintă un deficit de democrație, întrucât conducerile acestor instituții sunt numite și nu alese, în România fiind o decizie a Parlamentului.
„Nu poți să dia unor tehnocrați, oricât de bine pregătiți ar fi și cu bune intenții, puteri nelimitate (…) Ca bancher central trebuie să recunoști că ai limite, să nu te împăunezi, să încerci să colaborezi, să nu stai într-un turn de fildeș, cu alți factori decidenți de politici economice, cu Guvernul”, a spus guvernatorul BNR.
Referitor la prețurile adminsitrate, atât de invocate la fiecare ratare de țintă de inflație, și care au o pondere ridicată în coșul de consum, Isărescu este de părere că nu se putea face o ajustare dintr-o dată. De altfel, Isărescu a fost un adept al reformelor graduale încă din anii ’90.
Abordând și problematica fondurilor speculative, Isărescu spune că România este o piață mică, iar BNR a avut viziune și nu a făcut greșeala Rusiei, care a dat de timpuriu permisiunea la emisiuni masive și cumpărări de titluri de stat, ceea ce a dus la criza din 1998.
