Daoismul, una dintre cele trei învățături din tradiția chineză (alături de buddhism și confucianism), s-a format treptat, printr-un lent proces de gestație constând din integrarea progresivă a diferitelor curente străvechi.
Daoismul – o religie deschisă, în continuu progres și evoluție
De aceea daoismului nu i se pot stabili precis începuturile.
Dacă adăugăm și faptul că de-a lungul întregii sale istorii, revelații noi sau impulsuri noi au venit să-l îmbogățească, vom înțelege în ce măsură daoismul este o religie deschisă, în continuu progres și evoluție.
Așadar, se poate aprecia pe drept cuvânt că daoismul nu a fost niciodată o religie unificată, ci a fost în mod constant o combinație de învățături fondate pe revelații originale diverse, că el nu a putut fi surprins decât în manifestările sale concrete și că a vorbi despre daoism ca despre un tot este lipsit de sens.
O lucrare de referință în domeniu
Totuși, dacă există un fir călăuzitor care parcurge daoismul, el își găsește începuturile în genealogia daoismului și în procesul cumulativ și integrator al evoluției acestuia.
Modul în care Isabelle Robinet sistematizează uriașul material aflat la dispoziție, de la documente istorice până la textele clasice ale daoismului metafizic și cele mai moderne ale daoismului operatoriu, face din această carte o lucrare de referință în domeniu.
Sursa: www.cartespirituala.ro
