Irina Petrovai: „Mitul felinelor”

„Mitul felinelor” este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantități impresionante de material găsit atât în publicistica română, cât și cea străină.
Subiectul lucrării a fost o alegere subiectivă, fiind apropiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în același timp o linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înțelegerea și asimilarea informației.
Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare între planul real și cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) și mărturiile oferite de superstițiile populare.
În primul capitol observăm țara de origine a pisicii, Egiptul, și modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuții contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). Deși exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acest lucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Al doilea capitol tratează în detaliu o trăsătură principală a mitului felin și anume aspectul său, parcă implicit, feminin. Feminitatea, tandrețea, instinctele materne, capriciile, viclenia, eleganța, independența sunt doar câteva dintre calitățile comune ale femeii și pisicii, calități înfățișate de nenumărați scriitori și artiști din toate timpurile și culturile.
Capitolul al treilea ne înfățișează eternele conflicte dintre pisici și câini (luptându-se pentru încrederea și afecțiunea omului), dintre pisici și șoareci (o luptă milenară între Bine și Rău, unde binele, reprezentat de pisică, nu își poate păstra mereu puritatea). Aceste lupte au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost și vor rămâne ființe independente, niciodată acceptând un „stăpân”. Nu sunt puțini scriitorii care în operele lor au înfățișat pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice.
Sursa:www.ideeaeuropeana.ro