Era de așteptat că tot circul politic o să înceapă să aibă consecințe în lumea reală. Că a stricat oamenilor serile și programele de televiziune, treacă de la noi. Că le-a stricat sâmbăta de referedum și a irosit luni din viața Parlamentului, e grav, dar nu dramatic. Dar efectele acestei bizarerii politice, cu PNL figurând la guvern și PSD conducând în Parlament, s-au revărsat săptămâna asta, în domenii mult mai serioase. Concret, a fost aprobat un proiect de lege inițiat de deputatul PSD Ioan Cindrea (Sibiu), (cu aviz negativ de la comisia de specialitate condusă de pesedistul Tănăsescu, singurul finanțist serios al PSD) care amendează Legea sistemului public de pensii în așa fel încât valoarea punctului de pensie să crească cu aproximativ 50% începând din acest an. Cheltuielile suplimentare generate de această propunere, după calculul inițiatorului, ar urma să fie de 6.4 miliarde Ron, adică în jur de 30% din suma totală estimată a se încasa în 2007 la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru a face mai limpede gravitatea situației în care se află sistemul românesc de pensii și iresponsabilitatea celor care vin cu propuneri fanteziste, Societatea Academică din România a explicat în această săptămână câteva lucruri esențiale:
– Contrar opiniei răspândite în rândul publicului larg, actualul sistem de pensii din România nu pune deoparte contribuțiile lunare ale salariaților de-a lungul vieții pentru a le fi returnate la bătrânețe. Ar fi fost bine să fie așa, dar nu este. Dimpotrivă, tot ce se strânge de la salariați într-o lună se distribuie către pensionari în luna următoare. Nu există investiții sau „bani puși deoparte” într-un cont de economii.
– Ca atare, actualul sistem este asemănător cu un joc piramidal (tip Caritas) administrat de stat, care merge bine atâta timp cât cei care pun bani sunt mai numeroși decât cei care retrag bani. Din momentul în care raportul se inversează, încep să apară probleme. Întregul sistem se bazează doar pe responsabilitatea politică a celor care decid intrarea pe lista de pensii.
– Raportul pensionari / angajați din România se apropie de rata fatidică de 1:1 (pe care chiar am depășit-o dacă socotim și pensiile agricultorilor, mărite de guvern tot zilele astea, și care nu au contribuit niciodată la fondul național). 2,2 milioane de oameni s-au pensionat înainte de termen, , și peste 2 milioane sînt în străinătate și contribuie acolo sau deloc. Numai sub cinci milioane de angajați avem care contribuie regulat la fondul de pensii.
Dacă fiecare din noi, angajații, plătește o pensie unui pensionar și ni se reține din salariu 30% pentru asta, pot pensiile să fie mai mult de 30% din salariu? Evident că nu. E puțin pentru pensionari, sigur, dar contribuțiile nu mai pot urca, pentru că sunt deja printre cele mai mari din UE. Asta nu înseamnă că pensionarii au o viață decentă sau măcar suportabilă. Un politician responsabil putea face această viață mai bună oferind mai multe servicii sociale gratis (transporturile integral), pentru a fi suportate de bugetele acelor servicii, care stau toate mai bine ca pensiile. La sănătate au fost bani în plus câțiva ani la rând, dar din cauza proastei organizări și a corupției asta nu s-a reflectat într-o calitate a vieții mai bună pentru pensionari. Nu mai bine le dădeam gratis niște medicamente adevărate, decât niște bani falși, cum facem acuma, pe care nu o să avem de unde să îi luăm? Și mai grav, încercând să ținem această promisiune (deși nu exclud nici ca să se dea doar prima tranșă, cea dinainte de alegeri) riscăm să compromitem creșterea noastră economică.
Dar nu ne putem împrumuta? Nu: avem limite la deficitul bugetar din cauză că suntem membri UE și ne pregătim cândva să adoptăm moneda euro. Altfel PSD, pe vremea aceea, PDSR, a mai practicat chestia asta în 1992-1996. S-au împrumutat pentru că la managementul lor defectuos FMI nu mai acceptase să le dea bani, ca atare au luat bani cu scadență mică și dobândă mare de pe piața internațională, pe care guvernele CDR au trebuit să-I plătească din buzunarul nostru în 1998-2000, când ne ridicau salariile sub rata inflației. Deduc din asta că PSD își propune să nu guverneze nici în anii care vin, pentru că altfel nu văd pe unde o să scoată cămașa.
Nici un partid nu a ieșit curajos contra măsurii, că vin alegerile, și mai bine promitem ce nu avem decât să spunem adevărul. În plus, dacă nu vrei să mărești pensiile, trebuie totuși să ajuți pensionarii în alte forme, și nu am impresia că era vreun partid pregătit cu soluții alternative. Am ajuns iarăși ca între cele două războaie, când finanțele României erau controlate de un consilier străin de la Banca Franței, cu sarcina să nu ne lase să fim iresponsabili și să cheltuim ce nu avem. FMI a protestat, desigur, dar azi nimeni nu se mai uită la ei, că suntem membri în UE și deci stat matur. Numai politicienii au rămas imaturi, ba chiar iresponsabili.
