Hisham Khalil e irakian și a plecat din țara lui în ’93, căutând siguranță și liniște. S-a stabilit la Sibiu, unde și-a adus toată familia, s-a căsătorit cu o româncă „rușinoasă”, și-a deschis magazine și un service. Iubește România „poate mai mult decât o iubesc românii” și nu ar pleca în altă țară
Hisham Khalil s-a născut în plin centrul Bagdadului, într-o familie numeroasă, și a trăit până la 30 de ani în Irak, când a decis să fugă din calea războiului și a venit în România, căutând „siguranță, stabilitate și liniște”.
Despre Irakul de dinainte de 1980, despre perioada copilăriei sale, Hisham vorbește cu foarte multă nostalgie.
„Înainte de 1980 viața în Irak era foarte bună. Era ieftină, economia mergea bine, era siguranță, iar oamenii erau foarte populari și cumsecade. Ne mergea bine”, povestește irakianul stabilit acum la Sibiu.
El a urmat toate ciclurile școlare din țara sa, despre care spune că sunt asemănătoare cu cele din România, fiind vorba tot de 12 clase înainte de a ajunge la facultate și apoi a făcut Facultatea de Inginerie Climatronică, fiind șef de promoție.
Acest lucru i-a permis să se angajeze la facultate ca asistent universitar, unde a predat timp de șase ani.
Când vine vorba despre ce s-a întâmplat în Irak după 1980, primul cuvânt care îi apare în minte este „război”, cu toate ororile, frustrările și problemele pe care le aduce.
„În 1979 puterea a fost luată de Saddam și nu a trecut un an și a început războiul cu Iranul. Armata era peste tot, instabilitatea creștea continuu, toată lumea era la armată. Economia nu a fost foarte afectată, dar între 1980 și 1988 au murit opt milioane de oameni”, afirmă Hisham.
Își aduce aminte apoi că a fost și el o lună în război, dar a lucrat la Ministerul Apărării, fără a ajunge pe front. A văzut însă războiul de aproape zi de zi.
„Erau rachete, obuze, ne bombardau, dar eu nu am ajuns pe front”, spune Hisham.
Doi dintre frații săi mai mari au luptat efectiv, unul dintre ei chiar ani de zile.
„Când a început războiul, toți cei care aveau studii care puteau ajuta armata – medicină, inginerie – erau luați să lucreze pentru război. Cei care aveau altfel de studii sau care nu aveau studii deloc ajungeau pe front. Granița cu Iranul avea 1.300 de kilometri, deci era un front uriaș. Unul dintre frații mei a fost tot timpul în armată și ne-am chinuit mult să îl aducem înapoi”, afirmă Hisham.
După încheierea războiului cu Iranul, când credea că totul va reveni încet-încet la normal, Hisham a văzut cum, în 1990, începe războiul din Kuweit, iar în 1993 a decis să plece, căutând „siguranță, stabilitate și liniște”. Ar fi vrut să ajungă în America, dar singurele vize care se acordau cetățenilor din Irak erau pentru Bulgaria, România, Polonia și Rusia.
El a ales România, unde a ajuns la sfârșitul anului 1993 și a stat doi ani în București, unde și-a deschis o afacere – un magazin cu cafea, țigări și alimente.
În Sibiu a ajuns cumpărând afacerea unui irakian care a vrut să plece în Germania. El povestește că a vizitat orașul de câteva ori, i-a plăcut și a decis să vină, stabilindu-se aici în 1996.
Și-a deschis, rând pe rând, un service auto cu tot ce trebuie, care în câțiva ani a ajuns renumit în oraș, un depozit angro și câteva magazine.
„Nu mi-a fost foarte greu în afaceri, dar nici foarte ușor. Înainte de 2002 – 2003 era ceva mai greu pentru că nu prea te îndruma nimeni ce să faci, cum să faci. Legile erau mai complicate. Apoi s-au mai schimbat legile și totul a fost mai ușor. Ca străin, ți-e destul de greu să te obișnuiești, controalele sunt mai multe decât la alte firme, dar ne-am descurcat de-a lungul anilor”, povestește Hisham.
După ce s-a stabilit la Sibiu și-a adus aici una dintre surori și mama, care din cauza embargoului nu putea beneficia de medicamentele care i-ar fi fost necesare, iar după declanșarea războiului din 2003 și-a adus toți frații în România „de frică să nu moară”.
În 2006, Hisham s-a căsătorit cu o româncă, „rușinoasă și de familie”, cu care are o fetiță.
Întrebat cum a văzut, ca musulman, viața în România și căsătoria cu o româncă, Hisham spune că credința în Dumnezeu este una, doar modurile de manifestare a religiei sunt diferite.
„La noi, în Irak, femeile și bărbații, fetele și băieții au vieți separate. Tinerii doar la facultate se întâlnesc. Când am venit aici mi s-a părut un pic ciudat, lipsit de pudoare, faptul că fetele se pupau pe stradă cu băieții. Cred că există niște limite care trebuie respectate. Noi, ca musulmani, avem voie să ne căsătorim cu evrei și creștini. Creștinii cred în Dumnezeu și noi credem în Dumnezeu. Pentru că-l aveți pe Dumnezeu și credeți în el este permisă căsătoria cu un creștin”, afirmă Hisham.
Despre viața lui în România, irakianul spune că nu e „chiar perfectă”, dar este „foarte bună”.
„Aici am siguranță și liniște. Iubesc românii și mă simt respectat. Cel mai mult în România îmi plac oamenii. Sunt deschiși, populari, cumsecade, poți schimba cu ei o vorbă. Sunt foarte asemănători cu oamenii din Irak. Nu aș pleca în altă parte. Am fost în multe locuri din lume, dar nemții, de exemplu, sunt reci, iar englezii prea prefăcuți. În față sunt politicoși, dar după ce ai plecat te înjură. Românii nu sunt așa și îi iubesc mult pentru asta. Eu iubesc România poate mai mult decât românii. Ca om de afaceri, m-aș putea duce oriunde în lume. Profitul e important, dar nimeni nu-ți dă «Bună ziua» în altă țară”, susține Hisham.
De bucătăria românească nu este însă deloc încântat și spune că e oarecum „lipsită de imaginație”.
„Românii sunt slabi în bucătărie, dar așa este tradiția. De exemplu, în Turcia mi s-au adus 40 de farfurii cu diferite tipuri de salată. Nici în Irak nu avem așa ceva. Aici, în afară de salată de roșii și castraveți…nu prea mai sunt alte salate. Iubesc însă România pentru două motive: ciorba de burtă, pe care o ador, și ciorba de văcuță”, spune Hisham.
În plus, spune că sarmalele făcute de irakieni sunt mult mai bune, mai slabe și, în consecință, mai sănătoase, dar se fac foarte condimentate.
Întrebat dacă îi e dor de Irak, spune că nu, „poate doar de oamenii de acolo, care sunt mai calzi chiar și decât românii”.
„Nu am fost niciodată în Irak de când am plecat și nici nu am de ce să merg. În România acum este mai bine decât acolo. Românii au evoluat. România merge mai departe, Irakul a stat pe loc din 1980”, spune, cu amărăciune, irakianul stabilit în Sibiu.
Hisham Khalil, la 48 de ani împliniți în această lună, se pregătește să dea examenul pentru obținerea cetățeniei române.
În februarie este programat să susțină un examen scris și oral, în care să dovedească că știe românește, dar i se vor pune și întrebări din Constituție, astfel că învață de zor.
