ÎPS Calinic: „Biserica a fost dintotdeauna implicată în prevenirea abandonului copiilor prin acțiunile sale filantropice”

ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, susține că Biserica a fost dintotdeauna implicată în prevenirea abandonului copiilor „prin acțiunile sale filantropice, care i-au avut drept promotori pe oamenii din interiorul ei, preoți, monahi și monahii”.
În acest sens, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a dat ca exemplu Așezământul de copii „Sfântul Ierarh Leontie” de la Rădăuți, unde copiii pot rămâne în „familia mare”până când devin independenți.Conformhttp://www.arhiepiscopiasucevei.ro/, așezământul găzduiește în prezent 122 de copii și tineri (63 de fete și 59 de băieți), cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, chiar și peste (cei șase studenți), de pe raza județului Suceava. „Complexul înglobează 11 case de tip familial, alte 66 de locuri pentru studenți și tineri, sală de mese, ateliere educaționale și teren de sport. Pe lângă îndeplinirea responsabilităților părintești, Așezământul «Sfântul Ierarh Leontie» pune la dispoziția beneficiarilor săi o multitudine de activități educaționale, de comunicare-socializare, de stimulare a creativității și descoperire a talentului, de autoîngrijire și autogospodărire, – necesare dezvoltării optime și pregătirii pentru viața de adult –, precum și cursuri extrașcolare, în vederea facilitării reintegrării socio-profesionale. Așezământul de copii «Sfântul Ierarh Leontie» a devenit pentru beneficiarii lui casă, grădiniță, școală, biserică, în care o mare familie trăiește cu frică de Dumnezeu și învață să facă voia Lui”, se spune în sursa citată.
„De ce înainte de Taina Preoției nu există Taina Adopției?”
ÎPS Calinic i-a răspuns astfel unui enoriaș, pe site-ul Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care a ridicat problema copiilor abandonați. Și care spunea că „Biserica se implică în acte de caritate pentru copiii din sistemul public de protecție, dar este departe de a fi suficient. Copilul are nevoie de stabilitatea unui cămin, de unul sau doi adulți responsabili care să îi ghideze pașii în viață, să îi asculte nelămuririle și să-i dea sfaturi, să îl hrănească, dar în primul rând de dragostea și afecțiunea părinților. Biserica este o instituție în care mulți români își pun încrederea, care își dorește să răspundă nevoilor societății și să o ajute. Tocmai din această perspectivă am câteva nelămuriri, despre care doresc să vă întreb: De ce înainte de Taina Preoției nu există Taina Adopției? Ori de ce nu apare Taina Adopției pe parcursul vieții unui preot, poate după ce devine paroh? Această Taină a milosteniei și a grijii pentru cei mici, aflați în mare nevoie, de ce nu o regăsim în viața preotului ortodox?”, se întreabă enoriașul, care continuă: „Dacă nu vom mai avea copii abandonați în centrele de copii ori la asistenții maternali din România (Doamne, ce vis frumos!), preoții ar putea adopta din alte țări ortodoxe, creștine, ori de oriunde altundeva din lume. Adopțiile internaționale sunt permise în multe țări. Un preot este un om școlit, cu o situație financiară peste medie, un om care înțelege cum poate purta de grijă unui copil. Ce poate urma mai frumos învățătura lui Iisus ca dragostea activă a părintelui față de copil? O dragoste implicată, care nu cere răsplată și care se manifestă în fiecare zi a vieții. Înaltpreasfințite Părinte Calinic, mi-aș dori să înțeleg cum este posibil, sau de ce nu ar fi posibil, ca Taina Adopției să fie relaționată de Taina Preoției și să apară cândva de-a lungul vieții unui preot”.
Procedura adopției naționale și internaționale, o etapă destul de anevoioasă
În răspunsul său adresat enoriașului, ÎPS Calinic îi explică acestuia că Biserica, prin centrele ei rezidențiale (36 de centre de tip familial), îngrijește aproximativ 1.000 de copii în mod permanent. „În astfel de așezăminte copiii nu au o limită de vârstă la care să părăsească centrul, ci pot să rămână până când se așază la casele lor. De exemplu, în Așezământul Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți copiii pot rămâne în «familia mare» până când devin independenți.Alte câteva zeci de mii primesc suport și sprijin profesionist zilnic în cele 93 de centre de zi, 40 de grădinițe sociale și afterschool-uri, 47 centre educaționale și 14 campusuri de tabere. Nu avem o situație statistică a preoților care au adoptat copii sau îi cresc în familiile lor, dar cu siguranță sunt destul de mulți. Din cei aproximativ 50.000 de copii, 12.000 erau îngrijiți în familiile extinse, iar 38.000 în familii substitut (familii/persoane și asistenți maternali) și în instituții specializate”.
Legat de procedura adopției naționale și internaționale, ierarhul spune că aceasta reprezintă și în prezent o etapă destul de anevoioasă pentru orice persoană care dorește să adopte un copil. „În 2020, au fost dați spre adopție doar 744 de copii, în condițiile în care existau 3.000 de persoane care dețineau certificat de adoptatori.Cât despre «Taina adopției», ca un preambul al Tainei Preoției, nici nu poate fi vorba și aceasta pentru că acea familie, fiind la început, nu poate oferi cele necesare unui copil. Dacă lucrurile se vor îmbunătății din punct de vedere financiar, ne putem deschide și spre aceasta, însă până atunci, cu Dumnezeu înainte”, a conchis ÎPS Calinic.