ÎPS Calinic a fost prezent la Mănăstirea Moldovița, unde a sărbătorit împlinirea a treizeci de ani de slujire arhierească

„În Maica Domnului, prin întruparea și nașterea Mântuitorului, s-a realizat tot ce se putea realiza spre folosul omului – sfințenia. De aceea am putea spune că întruparea și, respectiv, nașterea lui Hristos sunt minuni mai mari chiar decât cea a facerii lumii. În actul întrupării și al nașterii lui Hristos stă ascunsă însăși taina răscumpărării noastre din robia păcatului.”
La împlinirea a treizeci de ani de la hirotonia întru Arhiereu care a avut loc la Catedrala Mitropolitană din Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților a fost prezent la hramul Mănăstirii Moldovița, județul Suceava, protopopiatul Câmpulung Moldovenesc. Cu acest prilej, la sărbătoarea Bunei Vestiri Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, pe un podium special amenajat în incinta așezământului monahal.
La sărbătoarea hramului au participat stareți și starețe de la mănăstirile bucovinene, oficialități locale, precum și numeroși credincioși veniți din împrejurimi. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava. La momentul rânduit din cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Arhiepiscop a hirotonit în treapta de preot un tânăr diacon și a hirotesit întru iconom stavrofor un preot vrednic din cadrul protoieriei Câmpulung.
În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a adus în atenția credincioșilor date importante din punct de vedere scripturistic, patristic și istoric legate de unul dintre cele mai vechi praznice împărătești, Buna Vestire.
În cele ce au urmat, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre cultul Maicii Domnului și despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu. „Cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat nestingherit după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), sinod la care a fost condamnată erezia lui Nestorie și s-a formulat esența doctrinei mariale ortodoxe, prin recunoașterea rolului Sfintei Fecioare în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Prin nașterea Fiului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului chivot sfințit al lui Dumnezeu; de aici și pururea fecioria ei, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic, de la Constantinopol (553). Întruparea Fiului lui Dumnezeu a făcut parte din planul lui Dumnezeu. Ce s-ar fi întâmplat cu omul dacă nu ar fi căzut în păcat? Părintele Dumitru Stăniloae spune că «în acest caz, omul ar fi înaintat așa de mult în unire cu Hristos prin întregimea ființei sale, – trup și suflet –, încât Fiul lui Dumnezeu ar fi devenit ipostasul ei (al ființei) fundamental, ca expresie a iubirii lui Dumnezeu».”
Ierarhul a subliniat momentul în care, la plinirea vremii, Fecioara Maria a primit vestea îngerului, care avea să bucure toate neamurile. „Fecioria în maternitate a Maicii Domnului va fi înțeleasă abia după Învierea lui Hristos. De remarcat este faptul că îngerul îi vestește ceva ieșit din rânduiala firii – Întruparea lui Hristos. Iisus nu are tată după firea Lui omenească, ci întruparea Fiului lui Dumnezeu s-a consumat prin iconomia lui Dumnezeu. Iisus nu este copilul lui Iosif, ci doar al Fecioarei Maria. Este un caz unic în istorie, faptul că un prunc a fost născut dintr-o fecioară care și după naștere a rămas fecioară. (…) În cuvântul îngerului este cuprinsă întreaga Revelație a Întrupării. Prin nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, prin coborârea Duhului Sfânt asupra ei, prin umbrirea ei de către Tatăl Care a ales-o, istoria omenirii capătă sens.”
În continuare, Părintele Arhiepiscop a evidențiat puterea, dragostea, credința și smerenia Fecioarei Maria în momentul în care i-a vorbit Arhanghelului Gavriil. „Răspunsul: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!» (Luca 1, 38) revelează puterea slujitoare a Fecioarei Maria. În aceste cuvinte stă dovada credinței și smereniei ei. O credință care trece dincolo de legile firii. Fecioria ei se arată a fi disponibilă voinței înnoitoare a Creatorului. Este semnul legământului întregii omeniri cu Fiul lui Dumnezeu; mai mult, răspunsul ei este răspunsul întregii omeniri. De aici și afirmația Sfântului Ambrozie: «Hristos este rodul nostru al tuturor». … Fecioara înțelege taina: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!» (Luca 1, 38). Pe fondul acestui consimțământ, exprimat prin fie al Maicii Domnului, are loc întruparea. Duhul Sfânt îi dă puterea de a naște. În trupul Fecioarei coboară Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, după ipostas, prin lucrarea Duhului Sfânt, Cel care este nedespărțit de Cuvântul. Astfel, Fecioara își află sensul fecioriei sale în maternitatea divină.”
Despre Cântarea Maicii Domnului, care își are izvorul de inspirație în Hristos, Care sălășluia în ea, Înaltpreasfinția Sa a explicat: „În acest imn îi mulțumește mai întâi lui Dumnezeu că a preferat-o pentru a sluji tainei întrupării Lui, care-i aduce atât mântuirea, – ei și întregului neam omenesc: «Mântuitorul meu» –, cât și fericirea sau proslăvirea de care se va bucura din partea tuturor neamurilor: «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile». De altfel, această preacinstire i-a fost adusă mai întâi de Arhanghelul Gavriil, care a salutat-o cu cuvintele: «Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!» (Luca 1, 28).”
În final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a amintit rolul pe care l-a avut Preacinstita Născătoare de Dumnezeu în istoria Mântuirii. „Prin intermediul Maicii Domnului, Hristos a evidențiat toate virtuțile pe care Dumnezeu le-a așezat în om și a demascat impostura, a risipit pe cei mândri, a răsturnat pe cei puternici, preferându-i pe cei smeriți; a umplut de bunătăți veșnice pe cei flămânzi și i-a izgonit pe cei bogați în răutăți și goi de fapte bune, împlinind astfel făgăduințele Sale, date lui Avraam și seminției lui până în veac. În Maica Domnului, prin întruparea și nașterea Mântuitorului, s-a realizat tot ce se putea realiza spre folosul omului – sfințenia. De aceea am putea spune că întruparea și, respectiv, nașterea lui Hristos sunt minuni mai mari chiar decât cea a facerii lumii. În actul întrupării și al nașterii lui Hristos stă ascunsă însăși taina răscumpărării noastre din robia păcatului.”
În încheiere, elevii școlilor gimnaziale din satele comunei Moldovița au prezentat un moment artistic pregătit special pentru Înaltpreasfințitul Părinte Calinic. Copiii au recitat poezii și au interpretat cântece îmbrăcați în costume populare specifice zonei.
Maica stareță, stavrofora Benedicta Tatulici, i-a mulțumit ierarhului pentru binecuvântare și i-a dăruit Înaltpreasfinției Sale un tablou deosebit, cu prilejul împliniri a treizeci de ani de la primirea arhieriei.
În cei treizeci de ani de slujire arhierească, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a păstorit cu multă dragoste și vrednicie turma care i-a fost dată în grijă de Preamilostivul Dumnezeu. În tot acest timp, Înaltpreasfinția Sa a publicat 50 de cărți, a coordonat numeroase lucrări dedicate unor personalități ecleziale și laice și a scris peste 150 de articole și prefețe, care se găsesc în cărți, în presa laică și în cea bisericească.
Activitatea pastoral-misionară a Înaltpreasfinției sale însumează mii de slujbe săvârșite în parohiile din Arhiepiscopia Iașilor, însoțite de predici elaborate, publicate ulterior în douăsprezece volume, alcătuirea unor statistici privind situația cultelor neoprotestante și a caselor de adunare de pe raza arhiepiscopiei, reducerea până la desființare a nenumărate fenomene parabisericești, printre care fenomenul dogarist, arsenisto-gherasimist, Zamisnicul, KGB-ist, Bodești, Homița, Codrii Pașcanilor, Râpa lui Coroi, Secuieni.
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic s-a ocupat și de îndeplinirea programului „Nici un sat fără biserică”, inițiat de Preafericitul Daniel în timpul păstoriei sale ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Programul a constat în identificarea și sfințirea locurilor pentru noile biserici, realizarea proiectelor, sensibilizarea autorităților locale și județene, precum și a diferiți sponsori cu posibilități financiare și materiale pentru susținerea lucrărilor în desfășurare.
Totodată, programul a inclus și construirea de case parohiale și sociale, restaurarea, consolidarea și pictarea bisericilor, construirea de noi clopotnițe sau restaurarea celor existente, construirea unor case mortuare ș.a. Centralizarea pentru perioada 1991-2019, la nivel de eparhie, se prezintă astfel: biserici construite (391), biserici restaurate (415), biserici pictate (375), case parohiale construite (494), case de prăznuire / sociale (462); clopotnițe (149), case mortuare (75).
Dintre cele mai reprezentative lucrări în care Înaltpreasfinția Sa s-a implicat în mod deosebit, amintim: Mănăstirea Vlădiceni, Mănăstirea Hadâmbu, Mănăstirea Zosin, Mănăstirea Eșanca, Mănăstirea Vorona (2 case și gospodăria anexă), Mănăstirea Sihăstria Voronei (casa monahală și noua biserică), Mănăstirea Sihăstria Putnei (vechea și noua biserică), Mănăstirea Scăricica, Schitul „Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca” – Suceava, Așezământul „Sfântul Ierarh Leontie” – Rădăuți, Suceava, Mănăstirea Gorovei (restaurarea și consolidarea bisericii) ș.a.
În plus, Părintele Arhiepiscop Calinic este ctitor principal la foarte multe biserici parohiale și așezăminte sociale, așezăminte pe care, de-a lungul timpului, împreună cu fiii săi duhovnicești, le-a susținut și încă le mai susține.
În data de 21 iulie 2020, a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, ceremonia de întronizare având loc în data de 26 iulie 2020, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, fiind condusă de IPS Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în prezența mai multor ierarhi.
Bunul Dumnezeu să-i dăruiască Înaltpreasfinției Sale ani mulți, buni, luminoși și roditori întru lucrarea mântuirii și slujirea Bisericii!
Mănăstirea Moldovița
Originea Mănăstirii Moldovița, una dintre cele mai vechi așezări monahale din țara noastră, nu este cunoscută cu precizie, însă tradiția o amintește încă din perioada voievozilor Mușatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410, cu întregul ansamblu de construcții, având hramul Buna Vestire și fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de privilegii și din partea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave, voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci și privilegii comerciale, care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârșitul secolului al XV-lea, când s-a prăbușit din cauza unor alunecări de teren. Ruinele se văd și astăzi la 500 m distanță de actuala construcție.
Dorind să continue existența așezământului, voievodul Petru Rareș îi schimbă amplasamentul și construiește în 1532 noua biserică (păstrată până astăzi), închinând-o aceluiași hram. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri și turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreață. Pe ruinele fostelor chilii a fost ridicată în perioada 1610-1612 clisiarnița (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuți, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldovița funcționa un important centru cultural, unde se copiau și se împodobeau cărți bisericești. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfășurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat și în secolele al XVII-lea (se remarcă strădaniile episcopului Efrem de Rădăuți, mare cărturar și ctitor la Moldovița, care a organizat aici o școala de copiști și miniaturiști) și al XVIII-lea.
(Irina Ursachi, sursa: http://www.arhiepiscopiasucevei.ro/)