Trei sferturi dintre români cred că persoanele cu dizabilități intelectuale sunt discriminate în România, 45 la sută resping probabilitatea de a locui cu o astfel de persoană, iar 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze cu cineva care are astfel de probleme, rezultă dintr-o cercetare a IPP.
Institutul pentru Politici Publice (IPP), prin IPP DATA RESEARCH, a realizat, în perioada 9 – 16 aprilie, primul sondaj de opinie național privind percepțiile românilor asupra persoanelor cu dizabilități intelectuale și locul lor în societate, din care rezultă că 75 la sută dintre români cred că persoanele cu dizabilități intelectuale sunt în prezent discriminate în România.
În urma centralizării răspunsurilor, a rezultat că românii nu percep persoanele cu dizabilități intelectuale ca fiind egale celorlalți oameni din societate, ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88 la sută), persoane având nevoie de sprijin în luarea deciziilor (64 la sută), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pentru propriile fapte (59 la sută).
„Un sfert dintre respondenți cred că persoana cu dizabilități intelectuale nu poate trăi în societate alături de oamenii fără dizabilități, o situație extrem de gravă pentru șansele imediate de integrare în societate a acestor oameni, pentru respectarea dreptului lor la o viață normală”, arată coordonatorul cercetării și directorul de Programe de la IPP, Elena Iorga.
Cercetarea, realizată pe un eșantion de 1.018 persoane, reprezentativ pentru populația adultă a României, indică în mod clar faptul că, în prezent, deși formal, se declară toleranți cu persoanele cu dizabilități intelectuale, în realitate nu sunt de acord ca acestea să se găsească și să trăiască în imediata lor apropiere. Astfel, 45 la sută dintre respondenți resping probabilitatea de a locui cu o persoană cu dizabilități intelectuale, iar 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze împreună cu o astfel de persoană.
„Românii au tendința de a răspunde cu un grad ridicat de conformism la întrebările care privesc toleranța/nondiscriminarea persoanelor cu dizabilități intelectuale: 88 la sută spun că ar trebui să avem un grad mai mare de toleranță față de aceste persoane, 75 la sută declară că nimeni nu ar trebui să separe de familie sau de societate persoanele cu dizabilități intelectuale iar 74 la sută afirmă că cea mai bună terapie pentru aceste persoane este să facă parte din comunitate. În realitate, ei practică în continuare o atitudine segregaționistă. Întrebați concret despre dreptul la un loc de muncă ca al oricărei persoane din societate, 38 la sută nu sunt de acord cu acest lucru, iar 43 la sută nu sunt de acord cu faptul că persoanele cu dizabilități intelectuale și-ar putea întemeia familii și crește copii”, rezultă din cercetare.
Românii resimt un sentiment de milă, de compasiune față de persoanele cu dizabilități intelectuale, 18 la sută afirmând că acesta este primul cuvânt la care se gândesc referitor la o persoană cu dizabilitate intelectuală, ceea ce indică faptul că politicile publice privind integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, inclusiv pe piața muncii pentru a avea o viață normală, vor necesita eforturi serioase pentru a fi puse în practică.
„Majoritatea consideră că Statul ar trebui să se ocupe mai mult de aceste persoane (peste 75 la sută dintre respondenți consideră că statul nu susține suficient persoanele cu dizabilități), în general atitudinea fiind mai degrabă de asistare pasivă față de ele decât în favoarea creării unui cadru social care să le dea șansa la o viață normală pe care să și-o poată administra singure. Cei mai mulți consideră că Statul ar trebui să aloce mai mulți bani (42 la sută), numai 27 la sută apreciind că trebuie sporit suportul pentru familie în vederea integrării persoanei cu dizabilități intelectuale în comunitate”, susțin realizatorii cercetării.
Doar 16 la sută dintre românii chestionați sunt pentru creșterea accesului la educație și la celelalte servicii publice, 15 la sută considerând că ar trebui create locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități intelectuale.
De asemenea, deși peste jumătate dintre români declară că locul persoanei cu dizabilități ar trebui să fie în familie (56 la sută), există încă un număr semnificativ care cred că persoanele cu dizabilități intelectuale ar trebui să stea în instituții – în mijlocul comunității, dar cu supraveghere permanentă (24 la sută).
Doar șapte la sută dintre români mai consideră că persoanele cu dizabilități intelectuale nu au dreptul la o viață normală în societate și că ar trebui să fie izolate cât mai departe de comunitate și puse sub supraveghere.
Andreea Marin, Silviu Prigoană, Monica Tatoiu și Mihaela Popa au fost personalitățile publice din România percepute ca susținând drepturile acestei categorii sociale.
„În general, dizabilitatea intelectuală este percepută ca o problemă gravă, dar după boala psihică (considerată cea mai gravă problemă de 33 la sută dintre respondenți), respectiv după infectarea cu HIV/SIDA (23 la sută) și consumul de droguri (14 la sută). Cifrele sondajului arată că la nivelul societății românești se produce treptat o schimbare de mentalitate care trebuie susținută prin măsuri active de incluziune a persoanelor cu dizabilități intelectuale în societate și prin promovarea exemplelor de succes din comunitățile din România”, se mai arată în cercetare.
Cercetarea a fost realizată cu finanțare din partea Open Society Institute prin Mental Health Initiative.
