Din cale-afară de ipocrită mi s-a părut inițiativa statului român de a trata în câteva spitale din București un număr de 12 ucraineni, răniți grav în brambureala de acolo. Mai mult, ministerul sănătății a trimis chiar un avion militar după ei, să-i aducă aici și să-i interneze la terapie intensivă.
Nu mă judecați pripit și greșit. Mi-e milă și mie de cei din Ucraina, urmăresc evoluția evenimentelor și sunt cu totul de acord că gestul este minunat, de o mare frumusețe umanitară. Dar nu e un gest la îndemâna noastră.
Nu, nu este. E un gest la îndemâna unor țări dezvoltate, cu un sistem sanitar care funcționează normal, chiar perfect. Nu ca la noi, unde rețeaua de spitale este mai curând demnă de comuna primitivă.
Marea Britanie, Franța, Germania, Austria, Elveția, țările nordice, Olanda și Belgia sau altele de același calibru pot interveni cu succes, preluând o mulțime de răniți ucraineni. Nu însă și niște sărăntoci rupți în cur ca noi, care avem un sistem sanitar zguduit de lipsuri și de corupție Un sistem sanitar care poate fi numit, fără vreun fel de reținere, sistemul genocidului.
Adică noi le cerem bolnavilor noștri să vină cu medicamentele și cu șpaga pentru medici de acasă, îi deconectăm de la aparate ca să nu consume curentul, dar pe străini îi primim cu brațele deschise, ba mai trimitem și avionul după ei. Nu pot să nu mă gândesc că a trata niște străini, oricât de tragice ar fi condițiile lor, înseamnă să-i privezi de îngrijiri medicale pe câțiva cetățeni pârliți de-ai tăi, care și-au achitat de pomană contribuțiile pentru asigurările medicale.
Repet, inițiativa mi se pare de-o imensă ipocrizie. Singurul ei scop pare să fie să adună simpatie, prin difuzarea în mass-media. Mai ales în mass-media internaționale, unde e adevărata miză a celor ce mânuiesc și mânăresc România de azi. Pentru un cetățean străin care nu cunoaște realitățile de la noi – pentru un britanic, de pildă, care citește Times la club, cu un whisky în față -, știrea sună foarte plăcut ochiului și urechii. Sună încântător.
P.S. Cât de redusă mintal este clasa politică românească se vede foarte clar din imnul de slavă ridicat deținutului hoț Gică Popescu. După ei, în România trebuie să funcționeze două legi paralele: una pentru cetățenii de rând, alta pentru vedete.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.