Ce nu pot să înțeleg eu? De ce politicienii ăștia ai noștri nu au, nici după 20 de ani, un dram de coloană vertebrală? De ce anumite lucruri pe care le fac atunci când sunt la putere nu mai sunt bune atunci când ajung în opoziție și le fac ceilalți, din noua putere? Politicienii ăștia ai noștri sunt de-o ipocrizie incredibilă. Toți.
La începutul guvernării Năstase, prin 2000, 2001, PSD a schimbat șefii de instituții. I-a luat de subsuori pe cei numiți de CDR și i-a aruncat în latrina istoriei. În locul lor au fost numiți oamenii PSD. Opoziția de atunci, PNL și PD, a sărit ca arsă și a înfierat cu mânie proletară epurările politice. Liberalii și democrații vorbeau atunci de profesionalism, de ignorarea profesionalismului de către guvernanți. Expresia „clientela politică” începuse să scoată timid capul în lume. Era secondată de o altă expresie, „epurare politică”. Nici nu visau aceste expresii ce carieră vor face în România!
În 2004, Alianța DA, formată din PNL și PD (exact fosta opoziție a precedentei guvernări) câștigă alegerile. Și, firesc (fără nici o ironie spun „firesc”), începe să-și instaleze propriii oameni în fruntea instituțiilor descentralizate. Cele două expresii menționate anterior străbat iar țara în lung și-n lat. De data asta, cei care le purtau peste munți și văi erau membrii PSD. După mai puțin doi ani de concubinaj, PNL se rupe de PD, iar democrații trec în opoziție. Ulterior, din PNL se mai rupe o bucată de partid, care se transformă în PLD și, mai apoi, prin contopirea cu PD, se naște PD-L.
Rămași singuri pe baricadele guvernării, liberalii începe să facă ordine între șefii instituțiilor descentralizate și îi trimit la plimbare pe cei de la PD. Evident, se aude iar peste dealuri și câmpii: „epurare politică” și „liberalii și-au numit clientela politică”. Portavocea: PD și, mai apoi, PD-L.
Și ajungem și în 2008,când PD-L câștigă alegerile, la fotografie, în fața PSD. Urmează alianța contra naturii, PD-L cu PSD. Partidele bat palma și își pun în fruntea instituțiilor oamenii lor, după cum a negociat fiecare parte pe plan local. Numai că, de data asta, pentru a-i da o formă legală, au modificat prevederile legii și au organizat niște concursuri (adevărate parodii, în majoritatea cazurilor). Cine a purtat, de data asta, printre granițele țării cele două expresii deja celebre, „clientela politică” și „epurare politică”? Liberalii, PNL adică, care vedeau cum oamenii pe care îi puseseseră la șefia instituțiilor cad unul câte unul. Nu trece mult și PD-L și PSD rup alianța. PD-L înlocuiește pesediștii din fruntea instituțiilor. Cine spune, de data asta, că au loc epurări politice și că PD-L își impune clientela politică? Evident, PSD. Susținut și de PNL. Iar în aceste zile, scandalul epurărilor politice a ajuns și în Parlament, unde membrii PSD și PNL au părăsit sala atunci când s-a luat în discuție modificarea statutului funcționarului public.
Am spus-o și o repet: consider că orice guvernare care vine la putere în România trebuie să-și pună oamenii în fruntea instituțiilor descentralizate. Nu văd cum un pesedist sau un liberal ar face politica democrat-liberalilor. Sau cum un democrat-liberal ar face politica pesediștilor. Teoretic, se poate. Doar că la noi este prea multă patimă în politică, prea multă încrâncenare și s-ar ajunge să saboteze șefii instituțiilor politica guvernului condus de partidul advers.
Ideal ar fi ceea ce a cerut, pe rând, din opoziție, accentuez, doar din opoziție, fiecare partid: păstrarea profesioniștilor. Dar cum putem stabili care sunt cei mai buni profesioniști? Concursurile se dau la ministere, unde miniștrii sunt numiți politic. Cine credeți voi că va câștiga?
