Biserica Ortodoxă deține alături de Sf. Munte Athos un alt loc remarcabil, unde oamenii au încercat să devină „cetățeni ai cerului”, și anume Lavra Pecerska sau Lavra de la Poceaev.
Unul din sfinții care s-au nevoit aici este și egumenul Iov, care și-a petrecut viața sa sfântă în peșteră. Biograful său, Dositei, l-a descris în tușe extrem de fine: „Era monah iscusit întru toate, nu doar cu vârsta, ci și înfrumusețat cu toată virtutea, trăind în mijlocul fraților precum un înger”.
Viața Sf. Iov de la Poceaev
Sf. Iov s-a născut în Galiția, în părțile Pocuției, în jurul anului 1551, primind din botez numele de Ioan. A primit acasă o educație religioasă extrem de profundă, fiind captivat de viețile sfinților și de operele marilor Părinți, precum Ioan Scărarul și Ioan Damaschin. La vârsta de zece ani se retrage din sânul familiei, urmând calea monahismului, fiind primit la mănăstirea Schimbarea la Față Ugornițki. Ca frate de mănăstire, tânărul Ioan începuse drumul ascultării, al smereniei și al supunerii față de ceilalți. La vârsta de doisprezece ani este tuns în monahism, sub numele de Iov. A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare, citirea cărților sfinte și mai mult de atât, în deplină smerenie. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoției. Viața sa virtuoasă a ajuns să fie cunoscută chiar și de cneazul Constantin Constantinovici, care-l va cere de la egumenul mănăstirii Schimbarea la Față Ugornițki, pentru a fi egumenul mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci” din orașul Dubne. Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieții de obște din mănăstirea pe care o conducea, precum și elaborarea de cărți sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munții Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev. Călugării de aici îl rog să fie egumen, și astfel monahul Iov devine egumenul mănăstirii de la Poceaev. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viața duhovnicească. În timpul domniei lui Andrei Ferlei (de credință luterană), peste Poceaev au trecut vremuri grele: monahilor li s-a interzis să se mai aprovizioneze cu apă, să mai primească pelerini, le-au fost luate pământurile, iar mănăstirea prădată. Adeseori, egumenul Iov se retrăgea într-o peșteră de la Poceaev, unde postea, se ruga, vărsa lacrimi și cerea mila și ajutorul lui Dumnezeu. Și astăzi se mai vede în peștera sa, pietrele șlefuite de numărul necontenit al metaniilor pe care le făcea egumenul. A participat în anul 1628 la sinodul de la Kiev. Moare la data de 28 octombrie 1651, cunoscându-și adormirea sa cu o săptămână înainte.
Iov după nume și Iov după faptă
Numele ales pentru tânărul Ioan a fost unul providențial. În gura egumenului care l-a tuns în monahism s-a aflat voia lui Dumnezeu de-al chema pe tânărul Ioan la desăvârșire și la imitarea vieții lui Iov, răbdătorul din Vechiul Testament. Despre cum a împletit în viața sa monahul Iov cele duhovnicești și întru ce s-a asemănat răbdătorului Iov, biograful său, pe nume Dositei scria: „Nu doar numele ci și viețuirea mult pătimitorului Iov din Vechiul Testament a luat părintele nostru Iov, și nu doar că s-a împodobit cu ea, ci, cu adevărat, toate potrivniciile vieții le-a biruit. Căci acestuia scârbe peste scârbe și dureri din dureri i-au venit, cu îngăduința lui Dumnezeu; și încă de bunăvoie, după propria lui dorință suferind, necruțându-se pe sine, a pășit pe treptele asprei viețuiri pustnicești”.
Nejudecarea aproapelui – pildă a vieții duhovnicești
Același biograf al său, descrie o faptă minunată din viața egumenului Iov. Într-o seară, pe când egumenul mergea spre peșteră a surprins un hoț care luase din hambar hrană. Hoțul când a văzut că a fost prins, a căzut la picioarele egumenului, rugându-l să nu-l de-a în vileag. Starețul Iov i-a promis că nu v-a povesti nimănui cele întâmplate, iar mai mult de atât l-a ajutat pe hoț să-și poată ridica sacul. I-a atras aminte totuși hoțului de păzirea poruncilor lui Dumnezeu și a zilei Judecății de apoi, când toate faptele noastre cele văzute și nevăzute se vor da la iveală, și fiecare își va lua plata după ostenilile sale.
Fapte minunate și minuni ale Sf. Iov
Timp de șapte ani, după datina monahală, trupul Sf. Iov a stat în mormânt. În toată această perioadă mulți dădeau mărturie că văd lumină la mormântul său, iar mitropolitul Dionisie Balaban al Kievului, a fost înștiințat în vis de trei ori despre trupul neputrezit al Sf. Iov. Astfel, la data de 8 august 1659, moaștele Sf. Iov au fost scoase din mormânt și depuse în pronaosul mănăstirii Poceaevului. A săvârșit multe minuni și după moarte, dintre care vindecarea egumenului Dositei, aflat pe patul de moarte, și o tânără bolnavă.
Gândul la moarte, gând mântuitor
Viața Sf. Iov de la Poceaev a fost o imitare a mult pătimitorului Iov descris în imaginile Vechiului Testament. Astfel, viața egumenului Iov a fost o cerere stăruitoare pentru răbdare, precum și un îndemn permanent de-a nu plânge necontenit după cei ce au părăsit această viață trecătoare. Iată cum descrie Sf. Iov această stare: „Moartea e sigură; paharul amar al morții este hotărât pentru fiecare; de el nu se poate să se lepede cineva, iar judecata lui Dumnezeu ne atinge pe toți, căci ea este sabie a lui Dumnezeu, Care nu se uită la fața omului. Căci moartea nici pe împărați nu-i cruță, nici de bătrâni nu-i este milă, nici de cei viteji nu se îndură, nici pe cei răniți nu-i ocolește, nici frumusețea nu o jelește, nici de lacrimi nu se înduioșează, nici tinerețile nu o opresc pe ea, nici de prunci nu-i pasă, ci pe toți în chip sigur îi atinge… Să nu socotim pierduți pe aceia care merg la Dumnezeu! Dreptul Dumnezeu, văzând că ei fac dreptate, întru dreptate îi odihnește pe ei. Să-i socotim însă pierduți pe cei care nu s-au luminat cu Sfântul Botez și pe aceia care se amăgesc pe ei întru nedreptate, făcând nelegiuri și păcate, pe cei care pier încă de aici, de pe pământ”.
„Bucură-te, părinte Iov, plăcutule al lui Dumnezeu”
Acatistul închinat Sf. Iov de la Poceaev descrie în mod sumar întreaga viață, învățătura și faptele minunate ale sale. Redăm mai jos un scurt fragment din acest acatist, rugându-l pe Dumnezeu să ne învrednicească și pe noi de darurile și de virtuțiile marelui egumen Iov, darul minunat al Poceaevului pentru întreaga lume:
„Purtând grijă de suflet, cuvioase părinte, te-ai nevoit în peșteră, unde zi și noapte petreceai în rugăciune, în vorbiri cu Dumnezeu. Pentru aceasta lumina harului Său a strălucit în acel loc întunecos precum lumina cea de pe Tabor, îndemnând pe toți să-ți cânte ție:
Bucură-te, tămâie binemirositoare a rugăciunii;
Bucură-te, fântâna nesecată de lacrimi;
Bucură-te, căci cu nevoitorii cei de demult de la Pecerska te-ai asemănat;
Bucură-te, că darurile acelora și tu le-ai căpătat…
Bucură-te, părinte Iov, plăcutule al lui Dumnezeu, podoaba Lavrei Poceaevului!”
(Alexandru PRELIPCEAN, Tesalonic, Grecia)
