Pogromul dezlănțuit la Iași în iunie 1941 este cea mai degradantă pagină din istoria României. Abia acum ies adevăruri oribile la iveală, fiindcă ani în șir evenimentele au fost băgate sub preș.
Nu atât barbaria militarilor, a polițiștilor și a celorlalți oficiali surprinde, cât cruzimea fără margini a populației civile față de evrei. Intelectuali, studenți și muncitori români, alături de golănimea cartierelor sărace și de nelipsiții țigani, au ucis și jefuit cu o vie satisfacție.
Salariați aparent onești și-au executat colegii de serviciu. Creieri împrăștiați pe stradă, burți străpunse de cuțite, femei cu părul smuls, iar în urma lor copii de 1 an sau 2 târându-se pe trotuare, călcați în picioare de mulțimea descreierată. Acesta era tabloul unui oraș cu pretenții.
Unii evrei au reușit să scape din convoaie și de la sediul Chesturii. Buni patrioți, români civili i-au prins și i-au predat oficialilor, pentru a fi uciși.
În trenurile morții, ceferiștii și localnicii de pe unde garniturile mai opreau au descoperit comerțul cu apă. Deținuții sufocați plăteau 5.000 de lei pentru o sticlă de apă, adică un salariu decent din România acelor timpuri. Dar cei mai mulți trăgeau țeapă, plecând cu banii fără să livreze apa. Iar alții, amatori de farse sinistre, aduceau sticlele pline cu petrol, nu cu apă.
Toate astea s-au petrecut la 29 iunie, ziua sfinților Petru și Pavel, sărbătoare creștină importantă. Halal creștinism!
Cum s-a ajuns aici o știm. Pas cu pas. A pus umărul și Alecsandri, cu piesa sa „Lipitorile satului”, unde-i înfiera pe evrei, au pus umărul Xenopol și Vasile Conta, apoi legionarii strânși în brațe de Eliade, Cioran, Noica și Țuțea. A pus umărul scriitorul Ionel Teodoreanu, care-i ura pe colegii săi avocați evrei și organiza întruniri antisemite. Faima sa literară a folosit-o ca argument pentru incitarea la ura cea mai josnică.
În 1945, lui Ionel Teodoreanu i s-a intentat proces de către avocatul Iancu Leib, fiind catalogat drept „criminal de război”. Procesul a fost mușamalizat, fiindcă Teodoreanu beneficia de protecția sus-pusului Sadoveanu.
Eterna justiție română!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
