Ion Siminiceanu, omul înnăscut pentru a trăi frumos

Aflu îndurerat că ne-a mai părăsit un om: Ion Siminiceanu (n. 18.02. 1930, în Corni). O personalitate, un ctitor, care a durat, în goana vieții, manifestări culturale de prestigiu, precum Concursul Național de Poezie „Nicolae Labiș” sau Concursul Național de Interpretare „Lira de Aur”, dar și zidiri temeinice, precum biblioteca Universității din Suceava sau cele 12.000 de apartamente din Zamca, George Enescu, Areni și Cuza Vodă, ale mandatului său de primar al Sucevei.
Ion Siminiceanu ne-a fost dascăl, ne-a fost rector, ne-a fost lider cultural cu remarcabile realizări, ne-a fost primar, ne-a fost ambasador și, mai presus de toate, ne-a fost un exemplu de demnitate și de umanism. A fost comunist pentru că în comunism i-a fost dat să pornească pe drumul primejdios al vieții, dar dacă toți comuniștii ar fi fost precum Ion Siminiceanu, atunci orânduirea aceea nu ar mai fi căzut vreodată.
Filosof, și prin formația universitară, și prin atitudini față de viață, Ion Siminiceanu s-a întors cu capul sus în Suceava, în 1990, după ce-și terminase mandatul de ambasador în Cuba, intenționând să scrie o carte. Trăise intens, avea ce mărturisi.
Ion Siminiceanu, omul înnăscut pentru a trăi frumos, pășește în amintire. Ar trebui să ridicăm ochii spre cer și să băgăm de seamă că s-a mai ivit o stea, așa cum se întâmplă de veacuri, atunci când un om-om se întoarce în veșnicie. Fie-ți senină odihna, domnule Ion Siminiceanu!
(I. D.)