Uite-așa, junele Ion Iliescu prinde în buchetul vieții al 80-lea trandafir, roșu ca sângele muncitorilor căzuți în luptă ! Atenți ca de obicei, o să îi urăm și noi ce se urează la astfel de ocazii și o să înclinăm să credem că verdeața pe care o afișează își are secretele ei; iar unul dintre aceste secrete s-ar putea ascunde în tratamentele naturiste. Am motivele mele să cred asta, fiindcă păstrez în memorie vizita pe care, acum doi ani și ceva, sărbătoritul de azi a făcut-o în laboratorul profesorului Mircea Ciuhrii, tătânele medicamentelor și al cosmeticelor preparate din insecte.
La plecare, Ion Iliescu nu a rămas numai cu impresii de neșters, ci – așa cum se cuvine pentru un oaspe de vază – s-a ales și cu o sacoșă plină cu leacuri și cosmetice din insecte, ca să se mențină sănătos, tânăr, luminos și corespunzător la ten. Pentru că e un tip politicos și știe să nu rămână dator, părintele mineriadelor i-a mărturisit biologului că și el pune la mare preț calitățile insectelor, de la care poate că și oamenii ar avea câte ceva de învățat.
Lucru pe care, sincer, l-am tot sesizat și noi, de aproape două decenii. Pentru noi toți, talentul de entomolog al fostului președinte este o realitate incontestabilă. Am urmărit cu spaimă și durere cum, de aproape două decenii, în crescătoriile sale de mare performanță, Iliescu s-a ocupat cu abnegațiune și talent de toate varietățile posibile de bărzăuni, trântori, musculițe în oțet, coropișnițe, bondari balonați și tăuni nesățioși, având grupa sanguină compatibilă cu aceea a poporului român.
Să dăm cezarului ce-i al cezarului și Iliescului ce-i al Iliescului. Nu el este cel care a stabilizat „trântorul prezidențial”, „coropișnița ministerială” dar mai cu seamă „gândacul de parlament”, o specie asemănătoare „gândacului de bucătărie”, însă mult mai bine hrănită și mai nesimțită la insecticid?
