Ion Iliescu, audiat în dosarul Mineriadei din 1990

Fostul președinte Ion Iliescu a părăsit, luni, sediul Parchetului instanței supreme fără să facă nici un fel de declarație, după ce a fost chemat la audieri în dosarul mineriadei din iunie 1990, în care este acuzat alături de mai multe persoane.
Doru Mărieș, președintele Asociației „21 decembrie”, prezent la Parchet pentru a se interesa de mersul dosarului, a spus că Ion Iliescu a întârziat două ore față de cea la care a fost citat, ajungând după ce procurorul de caz, Dan Voinea, a plecat din sediul instituției.
În 4 octombrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a aprobat propunerile ministrului Justiției, Monica Macovei privind revocarea din funcție a șefului Samoilă Joarză și a adjunctului Ionel Slăvoiu pe motiv că ar fi tergiversat unele dosare importante, printre care și cel Revoluției și pe cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990
Ultima dată, Iliescu s-a întâlnit cu procurorii în acest caz în 24 mai, când a apreciat că este o aberație să fie trimis în judecată în acest caz, apreciind însă că procurorii trebuie să facă această anchetă după de au primit sesizări.
Cu acel prilej, fostul președinte a respins unele acuzații care i-au fost aduse de persoanele audiate în cauză, cu privire la implicarea sa în evenimentele din 13-15 iunie 1990, susținând că nu ar fi avut relații cu unii dintre ei, la vremea respectivă.
Ancheta privind mineriada din 1990 – în care sunt cercetate în jur de 20 de persoane, printre care și Ion Iliescu – include acuzații precum subminarea puterii de stat și a economiei naționale, lipsire de libertate în mod ilegal și crime contra umanității.
Printre infracțiunile despre care anchetatorii au date că au fost comise în timpul mineriadei din 1990 se află subminarea puterii de stat (articolul 162 din Codul Penal), subminarea economiei naționale (articolul 165), tâlhărie (articolul 211), distrugere (articolul 217-218), asociere în vederea comiterii de infracțiuni, arestare ilegală și cercetare abuzivă (articolul 266), lipsire de libertate în mod ilegal (articolul 189), aplicare de rele tratamente (articolul 267 și 267 indice 1) și crime împotriva umanității (articolele 356 – 360)
În acest caz, procurorii militari au audiat mai multe persoane printre care Virgil Măgureanu – fost șef al Serviciului Român de Informații, generalul Mihai Chițac – fost ministru de Interne, colonelul Gheorghe Truțulescu – fost comandant al Unității de Cercetare și Diversiune Buzău, generalul (r) Vasile Dobrinoiu – fost șef al Școlii de ofițeri de la Băneasa, generalul (r) Vasile Ionel – fost consilier prezidențial pe probleme de apărare și fost șef al Statului Major General din Ministerul Apărării Naționale, Corneliu Diamandescu – fost șef al Poliției Române, precum și fostul șef al Serviciului Român de Informații Virgil Măgureanu, fostul ministru al Apărării Victor Athanasie Stănculescu, fostul premier Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, Adrian Năstase și Ion Diaconescu.
Între 13 și 15 iunie 1990, în timpul evenimentelor din București, au fost ucise șase persoane, alte câteva zeci au fost rănite, iar clădirile Poliției Capitalei și Ministerului de Interne, precum și sedii de partide și alte instituții importante ale statului au fost devastate.
Pentru uciderea a patru persoane în 13 iunie 1990, magistrații militari Dan Voinea și Vasile Doană au stabilit, prin rechizitoriu, că vinovați sunt ofițerii superiori care s-au aflat la comanda Ministerului de Interne în momentele acelea, respectiv generalul (r) Mihai Chițac – fost ministru de Interne, generalul (r) Gheorghe Andrița – fost adjunct al ministrului de Interne, coloneii de Poliție în rezervă Călin Traian Ștefan (decedat între timp – n.r.), Costea Dumitru și Constantin Vasile, toți fiind trimiși în judecată în anul 2000.
După mai mulți ani, dosarul a fost restituit la Secția Parchetelor Militare, de către Înalta Curte de Casației și Justiție, care a apreciat că ancheta este incompletă.