Ion Druță arestat!

Știrea-bombă a zilei în arealul basarabean ar fi fost trecerea tânărului Alexe X. din Cahul la mahomedanism: de azi înainte, numele lui va fi „Fratele Abdulah al Moldovi” (respectăm grafia noului islamist). Ar fi fost, dacă n-ar detrona-o de pe prima pagină vestea că, zilele trecute, s-a petrecut arestarea lui… Ion Druță! Alarmarea intelectualității basarabene a fost, însă, repede dezamorsată: încătușatul nu-i scriitorul membru de onoare al Academiei Române, ci un cunoscut interlop cu același nume, comerciant de arme (între altele, i-a vândut și killer-ului Vitalie Proca pistolul cu care a comis asasinate în România).
În tăinuita lume infracțională, nu i se spunea Ion Druță, ci Vanea Pisateli. Sonoritatea italiană nu trebuie să deruteze: Vanea este diminutivul de la Ivan, care, la rându-i, nu-i decât echivalentul slav al lui Ion, iar Pisateli, cu accentul pe a, înseamnă, pe rusește, „scriitor” – deci, porecla ar sugera o anume legătură între cei doi: Ion Scriitorul Pistolarul, cine știe, va fi fiind o rubedenie cu Ion academicianul. Dacă n-o fi decât simplă poznă glumeață; oricum, nu-i cazul să se stabilească vreo relație între cele două personaje, dar și Ion Druță cel Mare ar avea motive să intre în atenția agențiilor de știri, scriitorul sărbătorind trei aniversări: 65 de ani de la debutul în literatură, 25 de ani de la alegerea ca membru de onoare al Academiei Române și 55 de ani de când a părăsit Moldova, stabilindu-se definitiv la Moscova.
Nu știu dacă a revenit asupra declarației că niciodată nu-și va încasa indemnizația de academician român, dar se poate ghici motivația: este singurul mare antiromân (n-aș crede să existe și alții!) membru de onoare al… Academiei Române! Colegii lui basarabeni de rang academic bucureștean (Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Andrei Eșanu, Al. Moșanu) au opinii complet diferite față de cele ale distinsului lor confrate, care consideră că „limba moldovenească” e-o realitate imuabilă și-i adeptul constituirii „Moldovei Mari”, de la Nistru (eventual, Bug) până la Carpați. Ceea ce nu ne face să ignorăm meritele scriitoricești ale lui Ion Druță, a cărui operă, consideră Mihai Cimpoi, „este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul.”
Numai că, față de anii redeșteptării naționale și eliberării de sub tutela rusă, când Druță era considerat „far”, ideologul a cotit-o, rezistența încercând s-o direcționeze acum către „românizarea” Basarabiei. Iată ce declară membrul de onoare al Academiei Române: „Operele mele sunt scrise în limba moldovenească. Buneii mei au vorbit această limbă, eu am scris-o și vorbesc tot în limba moldovenească. Nu-mi plac oamenii care s-au culcat moldoveni și se trezesc români.” Probabil, îi preferă pe cei care s-au culcat moldoveni și fie că au rămas întru adormire, fie că au cotit-o spre Moscova, imitându-i exemplul. Are, desigur, și susținători, deloc puțini, la Chișinău. Citez din presă: „Cine trage în Druță, trage, de fapt, în Dumneavoastră. Marele scriitor trăiește cu nevoile neamului său (la Moscova, n.n.), iar cei mititei, doar cu bucuria vânzării de neam”. A afirma, deci, că basarabenii vorbesc limba română înseamnă… vânzare de neam! Care neam? Cel moldovenesc, desigur.
Hai să încercăm a desluși ce-i cu strădania (vană și total antiștiințifică) de a demonstra că „moldoveneasca” e o limbă de sine stătătoare. Deocamdată, întreaga arhitectonică a statului moldav se sprijină pe acest ridicol fals de zile mari. Dacă ai limbă proprie, ai popor. Dacă ai popor, poți avea țară. Dacă ai țară, ai puterea. Dacă ai puterea, ai ranguri și funcții. Dacă ai funcții, ai de toate… Scriitorul Druță are motive să se teamă că, după o unire cu România, opera sa s-ar transla, firește și obiectiv, din raftul întâi al bibliotecii naționale, în raftul al doilea. Miniștrii, deputații, șefimea și-ar prăpădi obiectul muncii. Așa că, mai bine primar în satul tău, decât…