Iohannis, o copie la indigo a lui Băsescu

Incompetența profesională, intelectuală, politică și profesională a așa-numitei clase politice presupuse a fi de dreapta naște monștri. Mă refer la moțiunea de cenzură produsă de noul PDL, creat în urma fuziunii prin absorție de către PDL a vechiului PNL, cu păstrarea numelui și siglei partidului istoric al Brătienilor. Numai că moțiunile acestora sunt anemice rău de tot. Nesusținută în plenul Parlamentului, moțiunea de cenzură nu are nici o legătură cu realitatea. Nu se critică Guvernul Ponta, nu se ia la puricat guvernarea, o guvernare care a ridicat România pe o poziție la fel de stabilă precum statele dezvoltate din Uniunea Europeană. Guvernarea Ponta, de bine de rău, a redus inflația la zero, a crescut pensiile și salariile, a redus TVA-ul și CAS-ul. Deșirata moțiune se leagă de niște pretinse ilegalități ale avocatului Ponta, de prin anii 2007-2008. Inițial, s-a vorbit de neplata unor taxe pe veniturile de atunci ale avocatului Victor Ponta. Expertiza financiară a dovedit că se plătise chiar cu 2.000 de lei în plus. Chiar și ANAF dovedise același lucru cu mai mulți ani în urmă.
Bun, și ce-i cu asta, veți zice? Păi, stați să vedeți! El are parte de rele tratamente și de aceeași judecătoare care l-a băgat la pârnaie pe fostul prim-ministru Adrian Năstase. După aproape peste 9.000 de martori audiați și fără…probe. Da, exact cum ați auzit. Se afirmă foarte clar în motivarea pedepsei că probele nu sunt, dar se pot presupune. Culmea este că judecătoarea care l-a condamnat pe Năstase, la ordinul lui Traian Băsescu, este în fruntea completului de judecată și în cazul Dosarului Turceni-Rovinari, la care-ar fi ciripit și înalți demnitari, în vremurile urmașului său la tronul din Palatul Cotrocenilor, Herr Klaus Iohannis, omul din capul trebii care vrea “Guvernul meu” și ține să nu fie o copie palidă a dictachiorului Traian Băsescu.
Și atunci, apropo de editorialul meu de dată trecută, care-i diferența dintre Traian Băsescu și Klaus Iohannis? Au alt nume, în rest, numai asemănări. Ambii sunt cumplit de răzbunători. Traian Băsescu și-a băgat la pârnaie inamicii politici. La fel, Klaus Iohannis îi calcă apăsat pe urme predecesorului sau. Plimbări și iarăși plimbări degeaba. Normal, pe banii statului.
Criza refugiaților a luat pe nepregătite Uniunea Europeană și a intervenit Comisia Europeană, la propunerea Germaniei, privind instituirea cotelor de refugiați obligatorii pentru fiecare stat membru. România acceptă și nu mai este nici o șansă de a negocia ceva, așa cum promitea președintele Klaus Iohannis. La întrebările de după conferința de presă a vorbit, de fapt a citit ce-i scriseseră consilierii săi, și de moțiunea de cenzură, la care vrem să-l credem că nu se amestecă, dar ar vrea să treacă. Și nu s-a oprit aici. Ca o copie la indigo a ex-președintelui Băsescu s-a dat în spectacol. Întrebat dacă, în conformitate cu Legea nr. 373-2013, ar fi trebuit să ceară Parlamentului, cu zece zile înainte, un mandat pentru participarea la Consiliul Europei, președintele cel presupus tăcut, dar dur și extrem de parșiv, a declarat: “Acel paragraf se referă la situația în care participă prim-ministrul la Consiliul European, ori prim-ministrul nu participă și nu va participa, acest prim-ministru nu va participa niciodată la Consiliul European.”
Nu doar că în echipa sa are oameni din echipa lui Traian Băsescu și se zbate, prin toate mijloacele nedemocratice posibile – DNA, ICCJ și, de ce nu, chiar SRI – pentru a-l înlătura din funcție pe prim-ministrul Victor Ponta, dar iată că-și dă arama pe față. Se crede deja Traian Băsescu.