Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Suceava are în patrimoniu, între alte lucrări de artă, o piesă sculpturală din bronz înregistrată în inventarul instituției ca fiind realizată de I.K. și purtând denumirea „Solie de pace”.
Opera unei artiste care și-a nemurit numele în galeria sculptorilor contemporani
Lucrarea, de dimensiuni medii, a intrat în inventarul Casei de Cultură Suceava în anul 1976 și, timp de două decenii, a fost amplasată în foaierul Sălii mari de spectacole, în dreptul ușii de la parter care se deschide către Sala mică.
Mai mult sau mai puțin observată de public, deși strălucirea bronzului bine șlefuit nu putea fi ignorată, piesa sculpturală, ce reprezintă o figură feminină îngenuncheată, cu brațele ridicate și ținând în palme o pasăre care-și deschide aripile avântându-se către cer (lucrare înregistrată laconic cu inițialele de autor I.K.), este opera unei artiste care, deși a avut o carieră scurtă, și-a nemurit numele în galeria sculptorilor contemporani.
O „fire visătoare și retrasă”, cu„un instinct al formelor foarte sigur”
Este vorba de artista plastică Ioana Kassargian, care s-a născut la data de 4 octombrie 1936, la București, într-o familie de origine armeană.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Capitală, secția Sculptură (promoția 1959), unde l-a avut ca maestru pe sculptorul Corneliu Medrea, Ioan Kassargian a beneficiat, în anul 1967, de o bursă de studii la Paris.
Într-un medalion comemorativ (în luna octombrie a.c. s-au împlinit 75 de ani de la nașterea artistei), publicat recent pe site-ul www.araratonline.com al Uniunii Armenilor din România, Ioanei Kassargian i se conturează un portret de „fire visătoare și retrasă”, o artistă care avea „un instinct al formelor foarte sigur”, care îi dezvăluia „temperamentul prin excelență liric, inventiv și monumental”.
Laureată a Premiului Uniunii Artiștilor Plastici și a Premiului Municipiului București
Ioan Kassargian, care a fost apreciată de maestrul Ion Irimescu (se pare că a și lucrat alături de el în atelierul din strada Pangrati), avea „un anume rafinament intuitiv, un simț al formelor, o înclinație nativă spre plăcerea senzorială a materiei”, virtuți cu care „nu prea ușor pot fi ocolite capcanele agreabilului și pitorescului”.
Cu aplecare spre „simbolica muzicală a formelor”, Ioana Kassargian, care avea un profilul specific armenesc („mititică, țigăncușă la piele și corbie la păr, cu un zâmbet cald și modest”), s-a remarcat în scurta sa carieră (între 1951-1985) într-o serie de expoziții organizate la Novi Sad, Frankfurt, Budapesta, Moscova, Praga, Cracovia, Paris, Torino, Anvers, Lugano-Castelante sau Helsinki.
A fost laureată a Premiului Uniunii Artiștilor Plastici și a Premiului Municipiului București. Lucrările sale se află în spații publice, în muzee și în colecții din România și din străinătate.
Lucrări semnate de Ioana Kassargian împodobesc interioarele Palatului Parlamentului, precum și saloanele și holurile Teatrului Național din București.
Lucrarea „Solie de pace” a fost mutată din motive de siguranță
Din păcate, Ioana Kassargian s-a stins din viață în urma unei boli necruțătoare la vârsta de 49 de ani (1985).
Lucrarea intitulată „Solie de pace”, aflată în patrimoniul Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Suceava, a fost mutată din motive de siguranță (imediat după ce a dispărut sabia de bronz a statuii lui Petru I Mușat, monument amplasat, până la începerea lucrărilor de realizare a parcării subterane, pe esplanada din fața Casei de Cultură) într-una din încăperile de la etaj, în care funcționează acum centrul teritorial al Universității „Spiru Haret”.
