„Ioana are un euro” în loc de „Ana are mere”

Generații peste generații de români au învățat în clasa I că „Ana are mere”. Era o propoziție simplă din abecedar, una dintre primele propoziții învățate. Poate avea o valoare pedagogică. Poate nu. Poate era vremea să fie schimbată, înlocuită cu altceva. Dar mi se pare de prost gust ca această celebră expresie să dispară, iar locul ei să fie luat de o propoziție, scuzați expresia, cel puțin tembelă: „Ioana are un euro”. Dacă informația conform căreia Ana are mere ne ducea cu gândul la natură și, de ce nu, chiar la mâncare sănătoasă, „Ioana are un euro” nu face decât să le reamintească micuților elevi că banul este tot ceea ce contează în ziua de astăzi. „Ana are mere” mă ducea cu gândul la o fetiță cu fața radioasă care a cules câteva mere dintr-un copac. De unde a luat Ioana un euro? Și ce face cu el?
Prin intermediul presei centrale, am aflat despre modificările aduse noului abecedar. Dacă nu ați auzit până acum, vă anunț că din noul abecedar au cam dispărut numele românești. Probabil asta este una dintre modalitățile prin care guvernanții vor să păstreze nealterate tradițiile, valorile noastre bla, bla, bla. Nume precum Mihai, Ștefan, Petru (care parcă au și ceva rezonanță în istoria noastră) sunt înlocuite acum cu Omar, Uma, Oni sau Cela.
Vestea bună este că noile abecedare, alături de alte manuale, nu au ajuns încă la elevi. Și nu vor ajunge degrabă. De ce nu au ajuns manualele? Ne-a tot explicat zilele acestea domnul ministru, în special pe Facebook, că acolo nu riscă să fie luat la întrebări de ziariști impertinenți. Părerea mea este că pentru situația actuală nu există nici un fel de scuză. Că licitații, amânări de licitații, contestații. Nu există. Un ministru competent și interesat de învățământul românesc trebuia să-și ia toate măsurile ca la începutul anului școlar toți copiii să aibă manuale. Că de aia se numește învățământ gratuit. Domnul ministru doctor explica zilele trecute că nu este nici o problemă, că se va lucra după fișe și alte chestii de genul acesta. Acest individ a uitat, însă, să spună cine plătește aceste fișe. Dacă ar coborî puțin din înalta-i aroganță ar vedea la ce cheltuială se înhamă părinții și învățătorii copiilor din clasele mici.
Pe mine mă înfioară altceva. Mai devreme sau mai târziu vor veni și manualele și ministrul actual va rămâne tot în funcție. Că doar nu o să fie prost să-și dea demisia. Actul acesta este pentru oameni demni, oameni care au coloană vertebrală, politicieni adevărați. Ce mă înfioară, după cum spuneam, este ce li se pregătește elevilor din clasele I și a II-a: manualele digitale. Trei, patru ore pe zi, copiii vor sta cu ochii într-un gen de tabletă. Asta în vreme ce părinții le explică acasă că nu e bine să stea prea mult la calculator sau televizor. Pe lângă multe alte motive, nu este bine și pentru sănătatea copiilor. Orice părinte știe asta, fără a avea doctorat. Un copil care stă trei sau patru ore pe zi cu ochii în tabletă nu va fi un copil sănătos. Când s-a luat această hotărâre, de a introduce manualele digitale, nu am auzit să se fi cerut și părerea unor medici specialiști în pediatrie. De fapt, ce treabă au astfel de medici cu guvernarea?
Am văzut la un post tv un domn care arăta cum se folosește un astfel de manual. Scria, cu degetul arătător, pe ecran, diverse cuvinte. Chiar așa va fi? Copiii vor scrie de acum cu degetul, pe ecrane? Și dacă nu au tableta la ei, ce fac?
În țara în care mii de școli au veceul în curte, în care elevii nu au manuale, în care dascălii sunt plătiți în bătaie de joc, un ministru vrea să introducă manuale digitale doar pentru a-și trece în CV o mare realizare. Fără studii, fără a analiza ce efecte au asupra sănătății și educației copiilor. Dar cui îi pasă de astfel chestiuni mărunte? În nici un caz celor care conduc învățământul românesc.