Ioan Avram Mureșan este primul caz de ministru deferit justiției pentru infracțiuni de drept comun, primul caz în care un demnitar e trimis în fața instanței de Parchetul Național Anticorupție (actuala DNA), care după mai bine de 9 ani a fost condamnat la 7 ani de închisoare.
În decembrie 2003, procurorul PNA Alexandru Chiciu, șeful Secției a II-a a PNA, l-a trimis în judecată pe fostul ministru al Agriculturii Ioan Avram Mureșan pentru deturnare de fonduri, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată și fals intelectual; pe Ioan Truță Enea (fost secretar general adjunct și consilier în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației) – deturnare de fonduri și complicitate la luare de mită în formă continuată; pe Silvia Căpitanu (fost director general al Direcției Integrare Europeană și Cooperare Internațională din MAA) – deturnare de fonduri; pe Dan Jiga (fost director general al Direcției Generale Economice și Relații Bugetare din MAA) – două infracțiuni de luare de mită în formă continuată.
Alexandru Chiciu a fost procuror pregătit în străinătate pe banii statului român în domeniul prevenirii și combaterii corupției, care și-a dat demisia din PNA în iulie 2005, la scurt timp după ce a venit șef al Direcției Naționale Anticorupție, Daniel Morar.
Procurorul Chiciu a conexat faptele comise de Avram Mureșan în 12 septembrie 2003, după ce în octombrie 2001 fuseseră obținute în caz avizele de începere a urmăririi penale de la Comisia de specialitate a Președinției (cum prevedea legea atunci).
Alexandru Chiciu (în prezent avocat) a stabilit că inculpații Mureșan, Truță și Căpitanu au schimbat destinația fondului de contrapartidă aferent împrumutului extern acordat de Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite, Guvernului României (conform convenției încheiate la 5 aprilie 1993) și au folosit acest fond în alte scopuri decît cele prevăzute de HG 949/1999, cauzînd MAA o pagubă de 29.507.688.963 de lei.
Astfel, deși prin Hotărîrea Guvernului 949/15 noiembrie 1999 s-a stabilit că Fondul de contrapartidă trebuia utilizat în totalitate de MAA ca „suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de condiționare și depozitare a grîului ale unor producători agricoli stabiliți prin ordin al ministrului Agriculturii și Alimentației”, Mureșan a emis, în 23 decembrie 1999, Ordinul 155, prin care – contrar dispozițiilor stabilite prin actul normativ menționat – a dispus ca banii să se folosească „pentru realizarea de proiecte”.
PNA susținea că, în aceeași zi, Mureșan Ioan Avram a emis un al doilea document – o adresă către Ministerul Finanțelor – prin care a solicitat transferul banilor de la Direcția Generală de Trezorerie într-un cont al unei bănci comerciale. În acest scop, el a invocat însă prevederile actului normativ, și nu pe cele ale propriului său ordin. Mai mult, după transferul banilor, inculpații Căpitanu și Truță au utilizat Fondul de contrapartidă pentru a face o serie de plăți către societăți comerciale și fundații și ar fi ridicat sume în numerar.
„Trebuie menționat distinct faptul că suma de 1.241.897 de dolari (respectiv 22.938.860.000 de lei) a fost folosită pentru o plată externă, efectuată cu titlu de «servicii de consultanță» către o societate din Cipru. De asemenea, trebuie subliniat și faptul că toate operațiunile pentru utilizarea Fondului de contrapartidă nu au fost înregistrate în contabilitatea MAA, iar în arhiva ministerului nu există documente justificative pentru utilizarea acestor sume de bani”, explica sursa citată.
De asemenea, PNA a stabilit că Mureșan a comis un abuz în serviciu contra intereselor publice în legătură cu implicarea sa în scoaterea, de la rezervele de stat, a cantității de 5.000 de tone de ulei brut de floarea soarelui.
Mureșan, în calitate de ministru, a întocmit, în mai și noiembrie 1999, precum și în aprilie 2000, mai multe rapoarte pentru scoaterea din rezerva de stat sub formă de împrumut a cantității de 5.000 de tone ulei, beneficiar fiind SC Sun Oil SRL Rîmnicul de Jos – județul Constanța.
„Scoaterea cantității de ulei a fost favorizată de nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementau rezervele de stat; mai mult, rapoartele semnate de inculpatul Ioan Avram Mureșan invocau, în mod nereal, că împrumutul este necesar «pentru depășirea situației critice» a agentului economic, în condițiile în care nu au putut fi identificate documente din care să rezulte situația de criză a SC Sun Oil”, spuneau procurorii.
De altfel, legislația în vigoare la acea dată nu prevedea intervenția statului pentru scoaterea unui agent economic dintr-o situație critică, cu atît mai mult cu cît nici reprezentanții Sun Oil nu depuseseră la MAA documente care să justifice necesitatea împrumutului.
Cât privește infracțiunea de fals intelectual, procurorii susțineau că Mureșan, în numele reprezentanților SC Sun Oil, a semnat un raport prin care solicita prelungirea termenului de restituire a uleiului. În plus, deși, în 13 martie 2000, reprezentanții unităților teritoriale ale Administrației Naționale ale Rezervelor de Stat (ANRS) au constatat inexistența gajurilor constituite potrivit contractului pentru împrumutul celor 5.000 de tone de ulei, Mureșan a semnat, în aprilie 2000, un nou raport prin care a solicitat cu încă 180 de zile prelungirea termenului de restituire a uleiului.
În același dosar, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Truță și Jiga, pentru două fapte de corupție. Procurorii au reținut că cei doi, în calitățile pe care le aveau în MAA, au pretins bani de la Valentin Nedelcu (care i-a denunțat ulterior), pentru acordarea unor prime de export de grâu și porumb, precum și pentru facilitarea unor credite pentru achiziționarea de produse agricole.
Cazul Avram Mureșan a plecat de la o sesizare a agenției amercicane USAID (United States Agency for International Development), care cerea explicații privind cheltuirea unor bani dați pentru conmstrucția unor silozuri.
Sesizarea a fost făcută la Parchetul General în anul 1999, când la guvernare era Convenția Democrată, care în 2000 a pierdut alegerile, iar puterea a fost preluată de social-democrați. Cazul a fost ținut la sertar până când în toamna anului 2002, când s-a înființat structura anticorupție din cadrul Ministerului Public.
Constituirea dosarului ministrului Mureșan s-a făcut urmărindu-se plățile prin hotărâri de Guvern.
Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro
