Ioan Juncu, omul care trăiește a doua tinerețe în „Tirolul românesc”

Comandorul (r) dr. Ioan Juncu, ofițer tehnic de aviație, licențiat în sociologie, a revenit după ieșirea la pensie la Șaru Dornei, locul unde și-a petrecut copilăria și adolescența și unde trăiește acum, așa cum spune el, „a doua tinerețe, întrucât am descoperit frumusețea cuvântului scris”.
„Mă simt mereu într-o mirare”
Prezentat de organizatorii „Dialogului Artelor”, manifestare care s-a desfășurat cu câteva săptămâni în urmă la Căminul Cultural Neagra Șarului, ca fiind „surpriza locală a manifestării”, Ioan Juncu a venit în fața publicului cu două cărți, care sintetizează rezultatul căutărilor sale existențiale.
Este vorba de „Noosofie” („A fi sau a avea – Culegere de Înțelepciune pe timp de criză”) și „Puterea spiritului asupra materiei” („Nimic fără Dumnezeu!”), ambele purtând eticheta Editurii Studis din Iași.
„Mă simt mereu într-o mirare”, spune acest căutător de adevăruri fundamentale, care, retras în satul din minidepresiunea Șarului (supranumită „Tirolul românesc”), are o singură mâhnire mărturisită: duce lipsă de interlocutori pe temele care îl preocupă.
„Iubirea este cea mai puternică forță!”
În primul volum, care a văzut lumina tiparului în anul 2013, Ioan Juncu propune „un model de sistem filosofic care să pornească de la premisa dovedită ca fiind reală – oricât de nonconformistă ar părea – că omul este spirit materializat și nu materie spiritualizată”.
Lucrarea, structurată în patru capitole (Fiecare sfârșit nu este decât un nou început, Schiță teoretică pentru o posibilă Noosofie, Revoluția conștiinței – Imperativul alegerii între a exista prin a avea și a fi prin a iubi, Salutogeneză – Terapia sănătății prin gânduri și fapte bune), a fost concepută ca „un îndreptar teoretico-metodic” al omului secolului 21, „care trebuie să aleagă imperativ între a fi sau a avea”.
„Iubirea – spune cu un entuziasm care pare incredibil pentru un septuagenar – este cea mai puternică forță!”
„Nimic nu este întâmplător, totul este proniator!”
În cea de-a doua carte, apărută în anul 2015 (pe care autorul mi-a dăruit-o cu dedicația „Nimic nu este întâmplător, totul este proniator!”), comandorul (r) Ioan Juncu, care recunoaște că „trecerea în rezervă la numai cincizeci de ani a însemnat pentru mine dobândirea unei libertăți depline în plan spiritual…”, pledează „pentru nevoia unității dintre gândirea științifică și cea religioasă în forma unei conștiințe cosmice extinse”.
Cele trei capitole ale cărții (Spiritul – Al șaselea simț al omului la început de secol 21, Puterea spiritului asupra materiei, Spre o nouă cultură și civilizație umană) sintetizează ideea că „Adevărul este dragostea omului pentru desăvârșire, iar desăvârșirea este permanenta lucrare a spiritului de îmblânzire a materiei”.
„Un om care și-a găsit echilibrul într-un loc binecuvântat de Dumnezeu”
Ioan Juncu, autorul pe care Călin Brăteanu, directorul Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina, moderatorul manifestării de la Căminul Cultural Neagra Șarului, l-a prezentat ca fiind „un om care și-a găsit echilibrul într-un loc binecuvântat de Dumnezeu”, spune că este doar un „scriitor popular”.
Un „scriitor popular” cu titlul de doctor, care a predat cândva la Academia de Înalte Studii Militare și care trăiește acum „a doua tinerețe” într-un sat din Depresiunea Dornelor.