Director fondator al primului Institut de Învățământ și Cercetare în Turism din România, „I.P.I. Bucovina”, profesorul Ioan Ițco se implică în dezvoltarea turismului bucovinean. După lansarea, la sfârșitul anului trecut, a Ghidului turistic al județului Suceava, o lucrare complexă realizată de Centrul de Cercetare în Turism “Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, realizarea documentațiilor pentru mai multe localități care doresc să devină stațiuni turistice de interes local, sprijinirea micilor întreprinzători din turismul rural din șapte județe, ajutându-i să-și omologheze și clasifice pensiunile realizate „în ograda lor”, Ioan Ițco consideră că în Bucovina se poate face turism punând în valoare aerul curat.
Turismul în Bucovina a început de la aer
Câmpulungeanul cunoaște încă din vremurile de „dinainte”, când a fost directorul complexurilor turistice de la Câmpulung Moldovenesc și Suceava ale BTT (Biroul de Turism pentru Tineret), toate localitățile cu potențial turistic din județ, pentru o parte dintre ele întocmind în ultimii 20 de ani documentații pentru a deveni stațiuni turistice. Sunt localități din Bucovina cu efect terapeutic, locuri în care aerul este bogat în ioni negativi, nu există poluare, este multă verdeață și turiștii sunt încântați de peisaje frumoase.
Dacă unele destinații sunt cunoscute și oferă servicii turistice, altele, cunoscute ca stațiune balneo-climaterice înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, ar putea deveni atractive pentru cei care vor odihnă și să își amelioreze anumite afecțiuni.
Profesorul Ioan Ițco ne-a spus: „La mulți le-am spus, la colaboratorii mei, la elevii și studenții mei. Bucovina este o fabrică de făcut bani. Se poate vinde de la apă până la aer. Apa știm că se vinde, vin mașini din toată țara la fabricile de la Panaci, Vatra Dornei, Poiana Negrii. Se vinde apă din izvoarele Bucovinei. Dar de ce spun de aer? Pentru că turismul în Bucovina a început de la aer.
În urma războiului ruso-turc din 1775, la sfârșit, împăratul Austriei, Iosif al II-lea, l-a împuternicit pe generalul baron Mihalde să inspecteze această parte a Moldovei care a fost cedată de ruși Austriei și un an de zile general Mihaldi, director universitar, asta a făcut. Printre bogățiile pe care le-a găsit împreună cu ofițerii cu care a cercetat și inspectat zona au fost pădurile și minereurile de fier, cupru, plumb, zinc și apele minerale. Generalul a prezentat împăratului Iosif al II-lea un raport, raport pe care am avut privilegiul să îl citesc la Universitatea din Cernăuți, scris în germană și tradus în românește. Împăratul a fost informat că aici există o populație numeroasă formată din bătrâni de 80, 90 și chiar 100 de ani care erau vioi, sănătoși, în putere. Iosif al II-lea a trimis în această zonă persoane care să beneficieze de aerul curat din această zonă. Aceste persoane se numeau luftari, luft însemnând aer curat, aer tare. Aceștia au fost primii turiști care au beneficiat de aerul Bucovinei pentru cure de sănătate”.
În anul 1800, trăsurile din Câmpulung erau numai pentru turiști
Conform cercetătorului în turism Ioan Ițco, în jurul anului 1800, localitatea Câmpulung Moldovenesc era cunoscută pentru că aici veneau foarte mulți luftari, care erau cazați la case particulare, iar trăsurile din oraș erau numai pentru acești oameni din toate colțurile lumii. Ei ajungeau aici o dată sau de două ori pe an pentru „a sorbi în plămânii lor bolnavi, storși de vlagă, aerul tare din zonă”.
Numărul lor crește semnificativ la sfârșitul secolului al XIX-lea, când este dată în folosință calea ferată Dărmănești–Câmpulung Moldovenesc, localitatea devenind astfel legată la rețeaua națională de căi ferate.
“Așa a pornit turismul aici, în Bucovina, încetul cu încetul, prin valorificarea aerului. Au existat preocupări deosebite în perioada 1936-1937, perioadă în care Câmpulungul era unul din cele mai frumoase 86 de județe ale României Mari. Câmpulung de Bucovina cuprindea Bazinul Dornelor, Bazinul Humorului și zona Câmpulung Moldovenesc. Am găsit un raport, o dare de seamă a prefectului de Câmpulung de Bucovina din 1937, locotenent colonel Sever Slătineanu, în care spunea că a dezvoltat economia, a dezvoltat județul Câmpulung de Bucovina prin dezvoltarea turismului. Încă din urmă cu peste 100 de ani valorificăm o bogăție extraordinară, aerul curat, care ar trebui să atragă și acum în Bucovina turiștii din țară și străinătate pentru a se însănătoși”, a precizat Ioan Ițco.
De la Frasin până la Poiana Negrii, aproape toate localitățile erau stațiuni turistice
De la fondatorul revistei „Dulce Bucovină”, Ioan Ițco, am aflat că în zona de munte, de la Frasin până la Poiana Negrii, aproape toate localitățile erau stațiuni turistice.
„Frasinul era stațiune turistică pentru îngrășare sau slăbire. Vama era stațiunea în care se valorifica arnica, o plantă medicinală pe care noi nu o băgăm în seamă, dar spaniolii o importă de la noi și fac medicamente. În 1927, la Vama veneau oamenii pentru a se trata de reumatism și artrită, arnica fiind folosită pentru dureri articulare și musculare, în inflamații ale pielii, cicatrizant pentru răni, în entorse, luxații, contuzii. Turiștii stațiunii Vama erau cazați în locuințe confortabile, luminate electric, două hoteluri, David Pressner și cel din proprietatea lui Jelti Burg, aveau parte de excursii la mănăstiri, două gări, linii de autobuze. Taxa de cură era de 80 de lei de persoană și cuprindea băile și participarea la serbări.
Prisaca Dornei, care acum face parte din comuna Vama, era o altă stațiune turistică. În 1932, Golner Augustiuc din Prisaca s-a adresat Serviciului sanitar județean Câmpulung pentru a obține aprobarea unui stabiliment balnear, pentru diferite băi cu ierburi, flori, molid, stejar, arnică.
Tot în perioada interbelică, printr-o decizie a Prefecturii Câmpulung, în baza legii pentru reglementarea repausului duminical, se stabilesc stațiunile climaterice din județ: Câmpulung, Gura Humorului, Vama, Prisaca, Pojorâta și Fundu Moldovei, în care funcționau oficii locale de turism, alcătuite de primar, președintele comisiei balneo-climaterice, medicul balnear și reprezentantul Touring Clubului Român”, ne-a povestit Ioan Ițco.
Iacobeni, una din cele mai căutate stațiuni de persoane cu probleme locomotorii
„Iacobeniul, care în ultimul timp a decăzut din punct de vedere turistic, era o stațiune balneo în care veneau foarte mulți evrei la tratament. Unii erau aduși pe targă, de la gară erau duși cu căruțele și după un tratament de o lună, o lună și jumătate, cu apă sulfuroasă de la Puciosu și cu lut de la Botoș – Ciocănești, o argilă foarte bună pentru împachetări, argilă care se extrăgea chiar din curtea Ocolului Silvic Ciocănești, plecau acasă în cârje sau unii pe picioare. Izvorul cu apa sulfuroasă de la Iacobeni este și acum, dar nu este valorificat, deversând într-un pârâu”, spune cu amărăciune Ioan Ițco.
Dorna Candrenilor a fost declarată stațiune balneoclimaterică în anul 1898, fiind a treia după Vatra Dornei și Iacobeni și încadrată în rangul al doilea în Europa. Abia în anul 1925 s-au dat în funcțiune băile de la Dorna Candrenilor,valorificând borcutul prinbăi carbogazoase, cu vapori de apă minerală și de nămol de la Poiana Stampei, cu o acțiune binefăcătoare în tratarea bolilor de inimă și vaselor sangvine, anemii. În anul 1940 aici erau trei hoteluri, astăzi zona fiind valorificată la Poian Negrii, dar există posibilitatea ca Dorna Candrenilor să redevină o localitate de interes pentru turiști după ce primarul Dănuț Candrea a obținut titulatura de stațiune de interes local”, consideră Ioan Ițco.
O parte din metodele de a atrage turiștii în acele vremuri ar putea fi aplicate și astăzi
Profesorul Ițco spune că dezvoltarea turismului din zonă îl preocupă din tinerețe pentru că „natura, ce a lăsat Bunul Dumnezeu pe pământ, și cultura tradițională, ce au lăsat înaintașii noștri”, pot fi valorificate cu ușurință și pot duce la dezvoltarea turismului. El susține în baza documentelor pe care le-a consultat în arhive, inclusiv la Cernăuți, că încă din cele mai vechi timpuri au existat preocupări de a atrage turiștii în Bucovina
„Intrând în istorie, pentru că la bază sunt istoric și scriu istoria turismului în Bucovina, aș vrea să vă spun că în 1828, primarul din Vama, împreună cu președintele Oficiului de Cură și Turism, a plecat la București și a obținut o aprobare ca toți cei care veneau cu trenul la Vama să aibă reduceri de 50% la bilet.
Vatra Dornei este cea mai cunoscută stațiune turistică din Bucovina, analizele făcute în anul 1805 de cel care a descoperit izvoarele de apă minerală și beneficiile lor, medicul de district dr. Pluschk, confirmând și vechimea stațiunii.
La Vatra Dornei, Î.P.S. Visarion Puiu, l-a împuternicit pe inginerul miner Gheorghe Constantinescu să fie administratorul Domeniului Regional Vatra Dornei, iar acest administrator a realizat în acei ani o stradă care a costat 17 milioane de lei. Ca să vă dați seama ce însemnau 17 milioane de lei în acele timpuri, un bou costa 2 lei.
Î.P.S. Visarion Puiu nu s-a ocupat numai de administrare, a încercat să atragă și turiștii în zonă, îndemnând medicii din Vatra Dornei ca sâmbăta și duminica să acorde consultații gratuite celor care ajungeau aici cu scopul de a fi cazați și de a servi masa în stațiune. Așa a început turismul în Vatra Dornei.
Sunt multe elemente care ar trebui învățate din istoria turismului ca mod de organizare, iar o parte din metodele de a atrage turiștii în acele vremuri ar putea fi aplicate și astăzi, pentru că în momentul de față există multe structuri de primire turistică nou construite, vin turiști, mai mult în weekend, dar nu au un program stabilit, nu li se spune ce pot face în zonă. Pe lina organizării sunt multe de făcut”, este de părere Ioan Ițco.
