Ioan Coțofan, un „zugrav de subțire” contemporan

Pictorul Ioan Coțofan, un „zugrav de subțire” contemporan, despre care criticul de artă Valentin Ciucă scrie, în medalionul pe care i l-a dedicat în recent publicatul album „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, că este un artist „exersat cu predilecție în arealul picturii murale sacre” care „se pliază pe specificul tradițiilor medievalității bucovinene și face din respectarea canoanelor și erminiilor un act de inteligentă asumare”, este pe cale să finalizeze pictura interioară de la Biserica „Sf. Mucenic Mina” din cartierul „Obcini”.
650 de m.p. de pictură murală interioară
Lucrarea, pe care o realizează în frescă împreună cu un alt pictor muralist, ieșeanul Gabi Prodan, absolvent ca și el al secției de artă murală / monumentală de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași (unde amândoi s-au format studiind cu profesorii Dimitrie Gavrilean și Jeno Bartoș), se întinde pe o suprafață de cca. 650 de m.p. și va fi încheiată până la sfârșitul lunii august, când, după o vernisare oficială, la care vor fi invitați artiști plastici și critici de artă, va fi sfințită. Aceasta este prima biserică la care Ioan Coțofan realizează integral pictura murală interioară după ce a executat lucrări la Biserica „Sf. Treime” din Tulcea (unde a lucrat în tempera), Biserica „Sf. Treime” din Galați și Biserica „Sf. Ioan cel Nou” din cartierul sucevean „George Enescu” la care-a pictat în exterior cca. 300 de ocnițe. Lucrările de la Biserica „Sf. Mc. Mina”, care-au început în anul 2000 cu pictarea exterioară a 50 de ocnițe, după care (din luna decembrie 2001) s-a trecut la lucru în interior, s-au realizat cursiv, cu o singură întrerupere de jumătate de an. Activitatea a fost posibilă indiferent de anotimp întrucât biserica dispune de centrală termică proprie.
„La pictura în frescă, dacă ai început să lucrezi trebuie să termini, altfel suprafața pe care ai pregătit-o se usucă și nu mai prinde culoarea”
În săptămâna dinaintea sărbătorilor pascale i-am găsit pe cei doi artiști lucrând la lumina reflectoarelor la strana de nord unde pictau chipurile Sf. Constantin și Elena, respectând întru-totul canonul și erminia picturii bizantine. Programul de lucru, așa cum mi-au mărturisit amândoi, este de 17-18 ore pe zi. „La pictura în frescă, dacă ai început să lucrezi trebuie să termini, altfel suprafața pe care ai pregătit-o se usucă și nu mai prinde culoarea”, a precizat Ioan Coțofan. Tehnica picturii în frescă, la care suprafața pentru pictură se încarcă anterior cu un strat cu grosimea de cca. 1 cm. realizat cu var stins și câlți mărunțit, este una dintre cele mai grele tehnici de lucru. „Ca s-o stăpânești îți trebuie ani buni de experiență”, spune Ioan Coțofan. Pictura realizată astfel este însă foarte rezistentă deși este făcută „pe apă – cum spun pictorii muraliști – fără liant, pigmentul intrând în stratul pregătit și fixându-se odată cu carbonatarea varului”.
Tablou votiv cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Una din cele mai dificile secvențe de lucru a fost cea a pictării icoanei Maicii Domnului, pe de o parte pentru că se întinde pe cca. 20 de m.p., iar pe de alta fiindcă este realizată pe o suprafață concavă, pe bolta absidei principale a altarului, așa cum cere erminia ortodoxă. Tabloul votiv al bisericii (cel în care sunt imortalizați ctitorii) îi prezintă alăturat pe ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și pe Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Înzestrat cu răbdarea, prudența, perseverența și iscusința specifică zodiei sale (Capricorn) Ioan Coțofan (care este și autorul icoanelor de pe catapeteasmă) spune că pictura interioară a bisericii „va fi terminată la timp” (în noiembrie este hramul bisericii), iar acest lucru se datorează și sprijinului primit din partea celor doi preoți parohi, Cătălin Axinte și Cătălin Mureș, care s-au implicat și s-au interesat de procurarea a tot ceea ce a fost nevoie pentru executarea lucrărilor.