Invitație adresată elevilor la… post

În general, postul reprezintă o experiență, iar pentru unii dintre noi și, în special, pentru cei mai tineri, aceasta poate să fie una cu totul inedită. Însă se prea poate ca generația de astăzi, aflându-se la vârsta copilăriei sau a adolescenței, să fie mai degrabă atrasă de alte lucruri decât de post, cum ar fi de pildă jocurile pe calculator sau navigatul pe internet, în căutarea diverselor distracții. Însă spațiul digital nu exercită o atracție firească asupra omului, în care să poată funcționa discernământul și alegerea conștientă, ci mai mult o atracție magică, hipnotică, aducătoare de dependență, de cele mai multe ori.
Totuși, ne aflăm în Postul Mare și se cuvine să vorbim și despre practica postului ca despre o experiență care, odată încercată, ar putea să constituie o atracție cel puțin interesantă pentru oricine, chiar și pentru cei mai tineri care se află astăzi pe băncile școlii. E adevărat că Postul Mare, în special, ar putea să sperie prin lungimea lui pe oricine s-ar hotărî să înceapă acum să-l țină. Însă înclin să cred că acesta reprezintă doar un sentiment nedefinit de teamă, așa cum ni se întâmplă, de obicei, în fața oricărei experiențe noi și, de aceea, ezităm să o trăim. De asemenea, se știe că această teamă specifică indeciziei este cu totul neproductivă în orice situație. Iar indecizia are în spate, de regulă, fie o inerție comportamentală provenită din mediul familial, fie un blocaj psihologic, ce îți șoptește că e cu neputință să postești, te vei anemia, vei ameți etc. Dar surpriza plăcută, pe care ar trebui s-o știe chiar și cei care sunt elevi, este aceea că toți cei care au încercat postul au și reușit să-l țină! Aproape toți mărturisesc că postul, un fapt pe care înainte nici măcar nu și-l închipuiau, devine realitate dacă te decizi să-l începi! Cu siguranță, postul se deprinde mult mai bine în prima copilărie, în sânul familiei și, de aceea, pentru cei care au început practica aceasta de mici, mai târziu nu va mai ridica absolut nici o dificultate. Va deveni un gest firesc.
Totuși, pentru cei care se află la vârsta adolescenței și stau în cumpănă în fața postului, ar trebui să afle că postul nu trebuie neapărat privit ca o privare. Sau se poate spune că este o privare, dar care aduce, în schimb, alte beneficii pe care nu le poți avea atunci când nu postești. De pildă, prin post ajungi să te cunoști mai bine, să-ți vezi reacțiile și chiar limitele rezistenței trupești și sufletești. De asemenea, poți să observi în ce măsură reușești să-ți disciplinezi nu doar trupul, ci și gândirea; adică în ce măsură reușești să te mobilizezi și să te conduci pe tine însuți spre un obiectiv. Iar dobândirea acestei puteri de a te conduce pe tine, de a nu te supune dependențelor, nu reprezintă altceva decât adevărata libertate, după care tânjesc toți.
În acest sens, elevul poate experimenta, pe lângă postul alimentar, și un post de distracții, de tehnologie și mai ales de consumare a timpului în mediul virtual. Apoi ar putea evalua efectele acestui post asupra calității comportamentului, atenției și învățării sale. Și, după cum va putea constata chiar practicantul postului, cel mai mare câștig al elevului în acest caz este plusul de atenție, care conduce la îmbunătățiri semnificative în orice domeniu.
În final, nu trebuie scăpat din vedere amănuntul că postul, ca oricare altă nevoință ascetică proprie Bisericii, se trăiește în vederea unei finalități mai înalte decât viața prezentă. Aceasta este bucuria pascală, prefigurare a bucuriei negrăite din care se vor împărtăși credincioșii în Împărăția lui Dumnezeu. Însă chiar și traseul până la țintă nu constituie doar un efort pur omenesc. Cel care va îndrăzni să facă această experiență va simți un sprijin și o însoțire pe tot acest parcurs; aceasta este prezența nevăzută a harului, care îl încredințează pe trăitorul postului că nu este singur și că, ceea ce omenește nu părea posibil, acum a devenit cu putință.
(Nicușor Deciu, Ziarul Lumina)