România a înregistrat în luna ianuarie un record negativ în ceea ce privește investițiile străine, iar atragerea de investitori rămâne dificilă atâta timp cât costurile de producție sunt necompetitive din cauza infrastructurii și a neadaptării pieței muncii la cerințele companiilor.
Chiar dacă luna ianuarie nu este un reper al evoluției investițiilor străine directe din anul respectiv – anul trecut în prima lună au fost raportate investiții de 376 milioane de euro, iar 2011 s-a terminat cu un minim al ultimilor nouă ani – aceasta poate fi însă un semnal cu privire la percepția investitorilor față de piața locală. Investițiile străine directe din România au totalizat în luna ianuarie 23 de milioane de euro.
Și această perceție se pare că a rămas negativă în ultimii trei ani, având în vedere că, din 2008, când a fost înregistrat un maxim istoric, de 9,496 miliarde de euro, și până în 2011 investițiile străine au scăzut de aproape 5 ori.
Companiile străine care înainte de 2008 percepeau România ca pe un El Dorado al investițiilor și vedeau în aproape orice domeniu o oportunitate de câștig pe termen mediu sau lung aproape au dispărut în ultimii trei ani.
Acestea au bătut în retragere, pe de o parte din cauza condițiilor dificile de pe piețele de origine care au impus tăieri de costuri, reduceri de cheltuieli și implicit amânarea programelor de investiții, iar pe de altă parte din cauza perpetuării problemelor cu care piața românească s-a confruntat în ultimii 20 de ani, respectiv infrastructura și instabilitatea și lipsa de predictibilitate legislativă, la care în ultimii ani s-au adăugat piața muncii și sistemul de învățământ.
Astfel, investitorii străini au început să nu mai creadă în promisiunile autorităților în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, iar în condițiile unui consum în scădere ca urmare a reducerilor salariale din 2010, aceștia nu au mai văzut România ca pe o piață atractivă.
Infrastructura nedezvoltată a fost un impediment pentru investitori și înainte de criză, companii importante, precum Mercedes preferând alte piețe vecine în detrimentul României, din cauza accesului dificil la sistemul rutier din Europa de Vest.
Instabilitatea legislativă, dar și lipsa de predictibilitate sunt reclamate de investitori de multă vreme, însă acest lucru nu a împiedicat autoritățile în 2010 să modifice TVA peste noapte, fără niciun avertisment. În plus, bâlbâielile autorităților în ceea ce privește reducerea CAS lasă din nou loc de îndoială pentru investitori în ceea ce privește capacitatea României de a crea un cadrul legislativ și fiscal stabil pe termen mediu.
O problemă relativ nouă care afectează capacitatea României de a atrage investiții străine este cea a sistemului de învățământ și a pieței muncii, care nu au putut ține pasul cu cerințele companiilor care s-au extins în România.
În ultimii trei ani, mai mult ca niciodată, investitorii s-au plâns de lipsa muncitorilor calificați în diverse specializări, care derivă din inexistența școlilor profesionale, desființate după 1989. În același timp, în România termenul de „educare continuă” este aproape inexistent, astfel că mare parte din cei care au terminat școli de specialitate în urmă cu 20 de ani sunt depășiți de evoluția tehnologică.
Toate acestea au făcut ca România să piardă principalul avantaj competitiv, respectiv costul redus de producție, care în trecut a atras companii importante.
Polonia este un exemplu în Europa Centrală și de Est în ceea ce privește piața muncii, sistemul polonez de învățământ bazându-se foarte mult pe școlile profesionale.
În plus, Polonia a negociat cu Uniunea Europeană o serie de facilități pe care le poate acorda investitorilor, inclusiv scutirea de impozit pentru anumite perioade de timp în funcție de valoarea investițiilor.
În aceste condiții, Polonia a reușit anul trecut să atragă aproape 10 miliarde de euro investiții străine, în creștere de la 6,7 miliarde de euro în 2010.
România a fost depășită în ultimii doi ani și de Cehia în ceea ce privește investițiile atrase, cu un nivel de aproape 4 miliarde de euro în 2011 și de 4,6 miliarde de euro în 2010.
Doar Bulgaria, o țară cu 7,3 milioane de locuitori, stă mai prost ca România la acest capitol, raportând pentru 2011 un flux de capital străin de 1,064 miliarde de euro și de 1,775 miliarde de euro în 2010.
Singurele argumente ale României în fața investitorilor rămân așadar dimensiunea pieței prin prisma a aproximativ 20 de milioane de consumatori și schemele de ajutor de stat care sunt acordate în funcție de nivelul investițiilor și numărul locurilor de muncă create.
Aceste ajutoare de stat expiră însă la sfârșitul anului 2013, astfel că după această dată vor fi adoptate alte condiții, care trebuie negociate cu Uniunea Europeană.
În acest context, investitorii care vor să obțină astfel de ajutoare ar putea să-și amâne investițiile până când vor fi aprobate noile condiții, ceea ce se va vedea în nivelul fluxurilor din 2012 și 2013.
Anul anul trecut, România a atras investiții de 1,9 miliarde de euro.
Cristina Cuncea, cristina.cuncea@mediafax.ro
