Investitorii în marile abatoare deschise prin SAPARD, în pragul falimentului

Mult trâmbițata intrare a Sucevei pe piața de procesare a cărnii din Uniunea Europeană, odată cu deschiderea a cinci abatoare cu ștampilă ovală, cu drept de distribuție pe piața externă, este, cel puțin până în momentul de față, un mare eșec. Deși trebuiau deschise până la finele anului trecut, trei dintre abatoare sunt încă în faza de construcție, în timp ce patronii celor două intrate în funcțiune sunt în pragul falimentului.
Lucrează la 10% din capacitate Alexandru Scheul, patronul primului abator cu ștampilă ovală deschis în județ, spune fără ezitare că situația în care se află este foarte grea. Abatorul său, de la Horodnic, este o investiție de trei milioane de euro, 50% reprezentând contribuția sa, iar restul bani de la SAPARD. La abator pot fi tăiate zilnic 70 de bovine, 100 de porcine și 100 de ovine. Numai pe hârtie însă, pentru că, în realitate, la unitate se sacrifică animale doar două zile pe săptămână, și atunci la capacitate de 50%.
„Am rămas cu minimum de muncitori posibili, pentru întreținere, lucrez cam la capacitate de 10%. Dacă porci mai găsim, la bovine e o adevărată criză de efective. Toți am investit în abatoare, însă nu e materie primă pentru activitate. O să ajungem să mergem câte cinci-șase procesatori la o bătrânică cu o vacă, iar ea o să facă licitație cu noi”, face haz de necaz Scheul.
Pe de altă parte, acesta spune că vânzările la carne au scăzut, iar prețurile la care este scos produsul pe piață nu poate fi diminuat din cauză că, fiind puține animale, crescătorii nu lasă deloc din preț. În aceste condiții, cel puțin în cazul cărnii de vită, prețul s-a dublat în șase luni de zile.
Supraviețuirea, cuvântul de ordine Scopul inițial al acestor abatoare, de a pătrunde pe piața UE, nu poate fi deocamdată realizat, pentru că, din cauza cantităților mici de carne procesată, investitorii nu pot încheia un contract ferm.
Alexandru Scheul spune că o speranță ar fi achiziționarea de vite din Moldova sau Ucraina, însă deocamdată acesta este doar un plan.
„Am făcut o investiție mare, nu am prevăzut această scădere bruscă a numărului de animale și nici criza economică, iar acum mă presează creditul din bancă. Dacă se vor mai deschide și celelalte trei abatoare nu știu ce va fi. Sperăm să trecem de acest an, să supraviețuim, și apoi vom vedea”, a mărturisit Scheul.
Acesta spune că ar avea nevoie de minimum 4.000 de bovine anual pentru a lucra la capacitatea dorită, dar că proprietarii fermelor de vaci cresc, în mare majoritate, bovine pentru lapte, nu pentru sacrificare, iar micii crescători au renunțat în masă la această activitate.
„Sincer, ne merge foarte prost. Dacă guvernanții nu iau măsuri pentru a stimula creșterea bovinelor, prin acordarea de subvenții, abatoarele nu pot supraviețui. Din păcate, am ajuns să mă întreb dacă mai rezist”, ne-a declarat și Vasile Pleșca, patronul abatorului de la Roșcani-Liteni, al doilea cu ștampilă ovală din județ, o investiție de 9 milioane de lei.
Întârzieri ale fondurilor SAPARD Acesta spune că, în ciuda crizei economice, piață de desfacere pentru carnea procesată se poate găsi, însă nu există animale, și în special bovine, pentru tăiere.
„În 2004, când am început demersurile pentru proiectul SAPARD, nu era situația de astăzi. Am o capacitate de sacrificare de 100 de bovine pe zi, însă nu fac nici măcar jumătate”, explică Vasile Pleșca.
Cât despre cele trei abatoare care nu au fost încă deschise, depășind termenul anunțat inițial, este foarte greu de spus ce se va întâmpla. Sub protecția anonimatului, unul dintre investitori ne-a spus că se află într-o situație disperată. A realizat încă de anul trecut partea sa de investiție, cu bani împrumutați din bancă, iar banii de la SAPARD au venit într-un procent foarte mic. În aceste condiții, bărbatul trebuie să achite lunar la bancă o rată foarte mare, și nici nu poate produce nimic, așteptând restul fondurilor europene pentru a putea finaliza lucrarea, de câteva milioane de euro.